164 / 530
163
era distrus până aproape la bază fiind păstrată o porţiune mică din grosimea sa. Nu
avem elemente certe de datare decât
post
secolul I sau poate secolul II p. Chr.
b.
Un mic sondaj a fost întreprins în anul 1968, de către Fl. Medeleţ la
Pişchia
(jud. Timiş), la 4 km nord-vest de sat, unde a fost secţionat şanţul din faţa
valului păstrat până la înălţimea de 2,00 m
835
.
c.
În anul 2004, au fost efectuate săpături arheologice de salvare, pe un al
doilea segment al sistemului defensiv, în punctul
Dumbrăviţa
, din apropiere de
Timişoara, care aduce în discuţie alte elemente ce trebuie luate în considerare într-o
încercare de atribuire şi datare. Au fost trasate: o secţiune:
A
(42 × 2 m); suprafaţa
B
(28 × 11 m), o secţiunea
C
(51 × 2 m)
836
. Stratigrafia era următoarea:
1.
0,00–0,30 m
humus vegetal răvăşit de lucrările agricole;
2.
0,30–0,60 m strat de pământ
brun-roşcat fără urme arheologice;
3.
0,60 m strat de lut galben cu concreţiuni
calcaroase
837
(fig. 22).
Valul
era distrus până aproape de bază, din care se păstra o fâşie groasă de
10 cm. Înspre panta de vest a valului a fost observată o amprentă concavă
provenind de la o bârnă despicată pe lungime (lungă de 8,40 m poate a unei structuri de
palisadă. O groapă de stâlp verticală era înfiptă în această structură, ceea ce
argumentează existenţa unei întărituri cu palisadă de lemn
838
.
Şanţurile de apărare
: spre
vest
se păstrează un şanţ de apărare în formă de
V
cu o latură abruptă spre val şi cu o pantă lină mai lungă spre vest. Tipologic, acesta
este asemănător celui aferent castrelor romane. Având în vedere poziţia secţiunilor
determinată de traseul şoselei în discuţie în secţiunea
A
, lăţimea şanţului este
diferită de 4,57 m (între metri 20,70 şi 15, 13 m), pe când în secţiunea
C
lăţimea
este de 6,93 m (respectiv între metri 19,46 şi 26,39 m). Adâncimea şanţurilor
atinge 2,55 m. La 8,85 m spre vest, apare un al doilea şanţ lat până la 2,00 m, în
formă de
U
839
.
Şanţul de pe latura de
est
tot în formă de
V
avea o lăţime între 6,00–7,05 m
iar
adâncimea de 3,49 m
840
. În partea sa de est, un al doilea şanţ a distrus panta sa
exterioară (el aparţine unor amenajări contemporane). Se constată, că acest şanţ de
pe latura de est este mai adânc şi a distrus o amenajare anterioară sesizabilă în profil.
Lentilele de umplere din ambele şanţuri apar similare ca structură, cu diferenţa că
în cel de pe latura de est apare un nivel de umplere în plus.
În umplutura şanţurilor
nu a fost descoperit nici un fel de inventar arheologic, ceea ce îngreunează o
posibilitate de încadrare cronologică.
În
concluzie
, cercetările au evidenţiat existenţa unui val de pământ având la
bază o
structura de palisadă din bârne de lemn, orizontală şi verticală
. Amplasarea
835
Bozu, Bozu 2014, p. 9–26, nota 14, ultima publicare unde se menţionează un sistem defensiv
format din trei şanţuri succesive. Nu este precizată orientarea.
836
Draşoveanu
et al
. 2004, p. 7–8.
837
Draşoveanu
et al
. 2004, p. 8.
838
Benea, Micle, Ştefănescu 2004, p. 19–20; Benea 2008, p. 39–45.
839
Draşoveanu
et al
. 2004, p. 10.
840
Draşoveanu
et al
. 2004, p. 10.