173 / 530
172
în chip evident pe baza ştampilelor tegulare ale unităţii prezente de la Dunăre şi
până în vestul Banatului şi apoi până la Mureş. Toate evidenţiază efortul mare al
acestei legiuni în organizarea militară a teritoriului.
Puţinele trupe auxiliare documentate până acum în sectorul de sud-vest
demonstrează împărţirea şi distribuirea unei unităţi auxiliare în detaşamente, în
două sau chiar trei castre auxiliare, în acelaşi timp. Acest lucru poate însemna şi o
lipsă a armatei aici, dar poate sugera şi ideea că datorită contractelor încheiate de
romani cu elementele barbare limitrofe, dacii liberi în acest caz, această zona era
considerată sigură sub aspect defensiv
876
.
2.
Legiunea XIII Gemina
. Unitatea, venită din Pannonia Superior, unde a
staţionat iniţial la Vindobona, a fost adusă şi a participat la războaiele cu dacii,
rămânând în noua provincie de la început, cu sediul la Apulum. În această calitate,
ştampilele ei prezente în castrul de la Micia argumentează prestaţia unei vexillaţii
aici pentru ridicarea castrului şi poate prezenţa unui detaşament până la venirea lui
cohors II Flavia Commagenorum sau dimpotrivă alături de această unitate. În orice
caz, epigrafic trupa auxiliară apare amintită prima dată într-o inscripţie dedicată
împăratului Hadrian
877
.
Importanţa militară a legiunii se va face simţită după plecarea legiunii IIII-a
Flavia Felix din Dacia prin extinderea atribuţiilor ei, de-a lungul Mureşului Inferior: la
Cladova (?), Periam, Sânnicolaul Mare, Cenad, în cursul secolelor II–III. Mai mult,
o ştampilă a legiunii XIII Gemina realizată de oficina lui Anneus Saturninus a
apărut şi la Vârşeţ
878
, fără să se cunoască contextul exact de descoperire, probabil
să fie din timpul războaielor marcomanice.
În castrul şi termele de la Mehadia au apărut ştampile tegulare de tipurile
LEG XIII GEM, LEG XIII G
879
. Toate provin din descoperirile efectuate de profesorul
M. Macrea. Nu se cunoaşte contextul descoperirii acestor piese. Ele apar ca material de
construcţie reutilizat în refacerea thermelor romane, deci în poziţie secundară,
astfel încât ar trebui să considerăm datarea mai târzie a pieselor, în preajma
abandonării Daciei Romane. Pe de altă parte, în castru a fost descoperită o ştampilă
comună a celor două legiuni:
LEG(iones) V M(acedonicae)/ XIII G(e)M(inae)
880
.
Prezenţa unui corp expediţionar al celor două legiuni ar putea fi urmarea lipsei la
un moment dat a lui
cohors III Dalmatarum
din castru roman.
3.
Legiunea VII Claudia
. Vexillaţii ale legiunii au participat la cucerirea
Daciei Romane, după care, în anul 106, efectivele sale au fost retrase la sud de
Dunăre unde au asigurat frontierele provinciei în condiţiile existenţei unui număr
mic de trupe auxiliare. Până la venirea la tron a împăratului Hadrian, legiunea
876
Ne referim la zona locuită dintre valul estic în această primă perioadă şi râul Tisa, unde se
constată pe numeroase promontorii existenţa unor aşezări cu caracter local, indigen, dacic.
Cointeresarea lor sub diferite aspecte material, militar de protejare a putut reprezenta un factor
important în stabilirea unor relaţii de colaborare.
877
IDR, III, 3, 51.
878
IDR, III, 1 p. 127.
879
Benea 2008 b, p. 27.
880
IDR, III, 1, 102; vezi comentariul la Benea 2008 b, p. 28.