174 / 530
173
apare menţionată în inscripţii având epitetul de
pia fidelis
, după această dată însă
abrevierea numărului legiunii este simplu doar prin LEG VII CL. Pe teritoriul antic
al Banatului asemenea ştampile sunt atestate în castrele de la Banatska Palanka
881
,
Pojejena
882
, Moldova Nouă
883
Gornea
884
, Drobeta
885
. Tipologic ştampilele se aseamănă,
dar clar nu se poate defini o contemporaneitate a lor
886
. În secolul al III-lea, legiunea
este documentată şi epigrafic în acest spaţiu.
Trupe auxiliare romane identificate în sud-vestul Daciei în secolele II–III
.
Evenimentele politice şi militare majore ale Imperiului se vor reflecta şi în anumite
dislocări ale trupelor existente în sud-vestul Daciei Romane. Este vorba pe de o
parte, de participări în armatele de campanie ale Imperiului pe diferite fronturi sau
dimpotrivă de a asigura paza sectorului în discuţie din Dacia şi chiar Moesia Superior.
Primul eveniment militar important a fost organizarea armatei de campanie
pentru expediţia din Orient împotriva părţilor
. Formarea ei a început din anul 114
şi a reunit un număr important de trupe auxiliare alături de legiuni sau vexillaţii de
legiuni provenind din provinciile dunărene. Implicit, au avut loc şi retrageri de
unităţi militare din zona Banatului roman.
Pentru sud-vestul Daciei Romane există menţiuni pentru câteva trupe auxiliare
transferate în corpul expediţionar din Orient:
ala II Pannoniorum
(Lederata) şi
cohors II Hispanorum
(Banatska Palanka, Vârşeţ, Dierna)
887
şi poate
cohors III
Campestris
(retrasă de la Drobeta)
888
. Potrivit diplomei din 14 aprilie 123 s-ar
părea că şi alte trupe auxiliare din sud-vestul Daciei au făcut parte din acest eşalon,
ca de pildă:
cohors II Flavia Commagenorum (Micia)
şi
cohors II Gallorum
Macedonica
(
Ad Pannonios
(Teregova)?).
1.
Ala II Pannoniorum
este unitatea auxiliară care staţiona în preajma
războaielor cu dacii, în Moesia Superior. Ultima dată este amintită în diploma
militară din anii 103/107
889
. Ea a fost ala ataşată legiunii a
VII-a Claudia pia
fidelis
. În anii de început, sediul ei a fost la
Lederata
şi de aici în Banat, la
Banatska Palanka, unde a staţionat până la participarea ei, în anul 114, în campania
din Orient a lui Traian, unde apare menţionată prin inscripţii
890
. Revine în Dacia
după războiul cu parţii, dar, deja în anul 123, într-o diplomă a Daciei Porolissensis
881
Gudea 1997, p. 24–25.
882
Gudea 2001, passim.
883
Benea 2008 a, p. 11–95.
884
Gudea 1977, passim.
885
Benea 1978, p. 199–209.
886
Prezenţa la mijlocul secolului al II-lea a unei vexillaţii a legiunii a VII-a Claudia, care
construieşte castrul de la Bumbeşti–Vârtopu, funcţional până în vremea războaielor marcomanice
denotă implicarea unor unităţi din provinciile dunărene în Dacia pentru rezolvarea unor evenimente
militare.
887
Benea, 2008, p 52–53.
888
Petolescu 2005, p. 123–129.
889
CIL, XVI, 54.
890
Eronat la Nemeth 2005, p. 101, care datează prezenţa ei pe bază de ştampile între anii 101–
102, când, efectiv, ea participă la războaiele cu dacii, alături de legiunea a VII-a Claudia. Ca atare,
prezenţa ei în nordul Dunării este ulterioară. Pentru participarea în Orient, vezi Benea 2008, p. 49–60.