171 / 530
170
median de la Dumbrăviţa a şanţului de pe latura de est, care dezafectează o
amenajare anterioară (de fapt, drumul antic de pe lângă val), ca element defensiv
principal şi lucru marcat prin nivelul de umplere constatat în cazul sondajului de la
Dumbrăviţa
862
.
DISLOCĂRILE DE TRUPE ROMANE ÎN SUD-VESTUL DACIEI ROMANE
Începuturile organizării sistemului defensiv roman în sectorul de sud-vest al
provinciei Dacia sugera în vremea lui Traian o importanţă majoră acordată acestui
teritoriu, prin modul dens de dispunere a fortificaţiilor pe ambele aliniamente, atât
cel de la Lederata–Tibiscum, cât şi de la Dierna–Tibiscum. Distanţa maximă de
cca. 20 km între fortificaţii sugera o grijă deosebită pentru supravegherea întregului
areal. Desigur, aportul major în această organizare aparţinea legiunii a IIII-a Flavia
Felix având însă importante efective militare auxiliare. Se părea, că acest sistem
viabil a suferit o fisură majoră în anul 114, prin participarea unor trupe la campania
parthică a lui Traian, dar mai ales prin retragerea legiunii a IIII-a Flavia Felix la
sud de Dunăre.
Cu toate evenimentele, care vor urma după anii 117/118, numărul trupelor
auxiliare drastic redus a contribuit la împărţirea unor unităţi în mai multe castre,
fapt determinat poate de
lipsa
unor trupe în provinciile învecinate disponibile sau
într-adevăr a avut loc o astfel de
pacificare
a populaţiilor barbare aflate în teritoriul
dintre Tisa şi Dunăre, care nu mai puteau constitui un pericol.
Deceniile care au urmat au confirmat faptul că nevoia de trupe a determinat
în anumite momente aducerea de noi trupe auxiliare sau chiar intervenţia unor
unităţi din legiuni din Moesia Superior.
Sud-vestul Daciei a cunoscut la fel ca şi restul provinciei destule momente de
tensiune militară, mai bine observabile pe baza ştampilelor militare ale diferitelor
trupe aduse în caz de pericol maxim
863
.
1.
Legiunea a IIII Flavia Felix
. Legiunea a fost transferată de la Singidunum în
timpul războaielor de cucerire ale Daciei încă din anul 101 şi amplasată în Ţara
Haţegului, pe locul viitoarei
Colonia Dacica Ulpia Traiana
. Apoi, efectivele legiunii
au fost dispersate pe un mare areal, atât pentru pază, cât şi pentru supravegherea
teritoriului fostelor fortificaţii dacice. Astfel, detaşamentele ei au staţionat în
Munţii Orăştiei, la
Sarmizegetusa Regia
pentru supravegherea arealului fostelor
cetăţi regale dacice, din care populaţia autohtonă a fost evacuată
864
.
În acelaşi timp, legiunea a avut sarcina organizării sistemului de apărare în
sud-vestul Daciei, aşa cum legiunile a XIII-a Gemina şi I Adiutrix s-au preocupat
de ridicarea fortificaţiilor în interiorul arcului carpatic. Pentru castrele de la Micia
862
Benea 2008, p. 27–56.
863
Vezi mai jos.
864
Benea 1983, passim.