163 / 530
162
1,70 m, 2,60 m şi 2,80 m
830
. Pământul scos din şanţuri a fost utilizat pentru
realizarea unor amenajări defensive care să îngreuneze accesul la şanţuri. Ele nu
reprezintă decât avanpostul valului principal deci nu sunt alte valuri cu şanţuri,
cum au crezut autorii săpăturilor. Alte două şanţuri în formă
ic
închid acest sistem
la
est
(după cele 3 şanţuri de formă trapezoidală) şi la
vest
de val. Acest sistem cu
şanţuri în formă de ic pare să nu fie contemporan prin maniera de construcţie
831
.
Şanţurile trapezoidale, ca formă, sunt obişnuite în lumea romană şi par a fi în
cazul de faţă cele mai timpurii. Umplutura lor nu a fost precizată stratigrafic, astfel
încât nu se pot face observaţii asupra ceramicii care nu a fost prezentată decât parţial.
În schimb, cu ocazia construirii valului la bază, a fost distrus un complex de
locuire, în care s-a găsit
ceramica dacică lucrată cu mâna
, databilă în secolul
I p. Chr.
832
asociată cu ceramică cenuşie fină
, cu forme de fructieră, care de regulă
nu depăşesc din punct de vedere cronologic secolul I p. Chr., o fusaiolă, şi o cană
cu toartă. Acest inventar a fost considerat un
terminus post quem
pentru construirea
a valului. Prin cele două tipuri ceramice, complexul se datează în secolul I p. Chr.
K. Horedt credea, tocmai pe baza datării unor forme ceramice în această perioadă,
că ridicarea sistemului defensiv a avut loc în epoca dacică sau că acest lucru a putut
avea loc, chiar ulterior, în secolele II–III, sau doar în secolul IV, cum se atribuie,
de obicei
833
.
În umplutura şanţurilor s-ar fi descoperit alături de ceramica mai sus menţionată
şi ceramică neagră lustruită, databilă în secolul IV p. Chr., ceea ce, în opinia
autorilor şi a lui K. Horedt separat, a fost apreciat ca un indiciu definitoriu al folosirii
sistemului defensiv în epoca romană târzie
834
. Sau dimpotrivă, s-a considerat că
valul cu şanţuri putea să aparţină cu totul secolului IV, cu o refacere ulterioară.
După cum se observă, atribuirea unei epoci sau alteia se face cu mare uşurinţă,
lipsind de fapt indicii ferme de datare.
Mai multe argumente se ridică împotriva acestui lucru:
•
Şanţurile de formă trapezoidală cu fundul plat sunt denumite de obicei
şanţuri punice
. Ele sunt tipice sistemului defensiv roman timpuriu.
•
Cele două şanţuri în formă de
ic
care închid sistemul defensiv spre est (IV)
şi vest (V) au o amenajare în fundul şanţului cu urme de gropi de pari ca elemente
suplimentare defensive, modalitate utilizată cu deosebire pentru fortificaţiile romane.
•
Şanţul în formă de
ic
de pe latura de vest, avea un caracter defensiv, iar
şanţul de pe latura de est putea avea rostul de drenaj. Sistemul apare identic cu cel
utilizat la valul lui Antoninus Pius din Britannia.
În această situaţie, putem considera că valul de la Covăşânţ are o structură de
factură romană. Despre modul de ridicare a valului nu deţinem informaţii, întrucât
830
Dörner, Boroneanţ 1968, p. 7–16; Benea 2008, p. 36–51.
831
Dörner, Boroneanţ 1968, p. 7–16.
832
Dörner, Boroneanţ 1968, fig. 3–5.
833
Horedt 1965, p. 725–730 În anul 1974, revine asupra acestei supoziţii şi susţine posibilitatea
unei datări într-un timp larg cuprins între secolele I–IV.
834
Horedt 1965, p. 725–730.