164
întăriturii de lemn
înspre panta vestică, cea exterioară a valului
, sugerează
întărirea acesteia spre şanţul principal al sistemului de apărare îndreptat spre
duşman. Modul său de construire în formă de
V
cu o pantă abruptă înspre val şi cu
cea exterioară oblică este tipică lumii romane a Principatului. Al doilea şanţ aflat în
faţă, la 8,85 m, era complementar acestui sistem.
Pe latura de est, şanţul de apărare mai lat şi mai adânc, în formă de ic, a fost
distrus parţial de un şanţ antiaerian din timpul celui de al doilea război, care a
distrus o amenajare antică anterioară.
Deci, am avea de a face cu un val flancat cu două şanţuri, cu o
fossa
pe latura
de vest, dublată de un al doilea şanţ aflat la cca. 8,85 m spre vest. Şanţul (
fossa
)
aflat spre est, aproximativ de aceleaşi dimensiuni, dar mai adânc, prezintă o
posibilă refacere modernă.
Deşi în lumea romană sistemele defensive de acest tip s-au adaptat la condiţiile
geografice de teren existente şi apar diferite, analogia cea mai apropiată o oferă
valul mare de pământ
din Dobrogea, unde se constată o situaţie similară
841
. În plus,
aici se constată prezenţa unor
castella
pe care deocamdată nu le putem menţiona în
cazul valului median din Dacia.
d.
Un ultim sondaj a fost efectuat la km 44,800, pe autostrada Arad–
Timişoara (la 13 km de ultimul oraş şi 9 km de Dumbrăviţa)
842
. Cercetările întreprinse
pe traseul autostrăzii au constat din mai multe secţiuni care au secţionat valul
(fig. 23). Rezultatele preliminare menţionate de autori săpăturilor ar fi următoarele:
Au fost constatate mai multe nivele de umplere:
•
1, 0,00–0,40 m humus vegetal;
•
2. 0,40–0,90 m nivel de locuire antic;
•
3. 0,90–1,20 m strat steril din punct de vedere arheologic.
Elementele defensive prezintă următoarea situaţie:
•
valul are o lăţime totală de cca. 12,20 m (între M. 7,90–19,10) şi constă
dintr-un strat de lut amestecat cu piatră
843
.
•
au fost identificate mai multe şanţuri din care:
şanţul nr. 1
spre
est
avea
lăţimea de 3,60–4,00 m şi adâncime de 2,50–2,80 m fiind în formă de
V
; şanţul nr. 2
spre
est
aflat la 6 m în faţa şanţului precedent avea o lăţime de 5,80 m şi o
adâncime de 2,20 m tot în formă de
V
844
;
şanţul nr. 3
, săpat după construirea valului la
baza lui, cu un singur nivel de umplere pare să reprezinte de fapt, şanţul de
amenajare a palisadei
845
. Şanţul
3
avea o lăţime de 1,50 m şi o adâncime de 0,65 m
şi se află pe panta exterioară a valului. Un şanţ nr.
4
la vest de val avea lăţimea de
5,00 m. În nivelurile de umplere sunt puţine fragmente ceramice databile în
841
Ultima publicare la Bogdan Cătăniciu 2006, p. 407–427.
842
Cercetările au fost efectuate de către Ovidiu şi Flaviu Bozu (Muzeul Reşiţa) şi prezentate
public la sesiunea anulă a Muzeului Porţilor de Fier din Drobeta Turnu-Severin din noiembrie 2010
(Bozu, Bozu 2014, p. 9–25; vezi publicarea unor informaţii şi la Micle
et al
. 2011, p. 77–78.
843
Micle
et al
. 2011, p. 77 menţionează o lăţime de 8,50 m şi o înălţime păstrată de 0,60 m.
844
Micle
et al.
2011, p. 77. Se menţionează o lăţime de 5,20–5,50 m tot în formă de V.
845
Comunicarea lui Ovidiu Bozu şi Flaviu Bozu de la Drobeta Turnu Severin.




