170 / 530
169
parthic al lui Traian (cohors II Hispanorum etc.).
Aşa s-ar explica faptul că primul
val se opreşte la râul Mureş, la est de Arad, unde au apărut ştampilele legiunii
a IIII-a Flavia Felix, indiciu că acel centru militar nu se mai afla sub controlul
roman în acel moment, după anul 118.
Cu acest val de apărare, sistemul de apărare s-a bazat pe 1–2 fortificaţii
importante care au distribuit trupele pentru supraveghere pe val.
Argumentaţia
noastră, deşi logică, nu dispune în acest moment de mai multe dovezi arheologice
pertinente.
Repere cronologice între cele două valuri I şi II sunt greu de stabilit, aproape
imposibil, în acest moment al informaţiei arheologice. Primul val putea să fi
aparţinut epocii de început a provinciei Daciei, el urmează îndeaproape linia
defensivă Lederata–Tibiscum şi continuă până la Mureş, dar este greu de spus.
Distanţa dintre cele două valuri este mică de cca. 20–25 km în unele sectoare, lucru
care ar trebui să dea de gândit, întrucât noul val nu putea reprezenta decât poate o
mică extindere spre vest a primului val, cel de est. O inscripţie votivă ridicată
pentru
Victoria Victrix
la Kajtasevo, chiar pe primul val ar putea constitui indiciul
că aici a fost locul unui conflict armat între romani şi barbari, ceea ce a determinat
şi ridicarea monumentului de către
Vatrenus Casssianus
, călăreţ din
Numerus
Singularium
, care probabil a ieşit cu bine din acest război
861
.
Valul median
care începe la Cuvin–Deliblata–Alibunar–Dejan–Omor,
Pădureni–Timişoara–Sâmbăteni–Covăsinţ, continuă spre nord şi depăşeşte linia
Mureşului, se află aici în plină câmpie joasă a Banatului. El presupune o reducere a
spaţiului folosit de romani pe linia Mureşului aflată la est de Aradul Nou de azi.
Sistemul defensiv apare deocamdată doar ca un sistem de val cu şanţuri pe
ambele părţi, fără a se cunoaşte fortificaţii de-a lungul lor.
S-ar putea ca în cazul
de faţă să avem doar un val cu şanţ spre vest, ca limită a provinciei.
Dar în timpul lui Marcus Aurelius apar cărămizi ştampilate ale legiunii
a XIII-a Gemina: la Sânnicolaul Mare, Cenad, Periam, de pe un braţ mort al
Mureşului până aproape de vărsarea Mureşului în Tisa.
Dar, în cel de al doilea caz, al
valului median
cele patru sondaje efectuate la
Covăsânţ, Pişchia, Dumbrăviţa şi km 44,80 demonstrează posibilitatea folosirii lui
în timpul provinciei Dacia. De fapt, linia mediană cu val şi şanţuri se opreşte chiar
la marginea mlaştinilor aflate în faţa Tisei reprezentând o limită a provinciei
Dacia în acest sector.
Întăririle cu segmente de val în zona de nord-vest a Banatului nu fac decât să
protejeze aşezările aflate pe linia Mureşului Bătrân, la Sânnicolaul Mare, Cenad
deci ar putea să provină din a doua jumătate a secolului II şi în continuare din
secolul III.
În secolul IV, probabil sistemul de valuri a putut fi reamenajat şi reutilizat de
împăraţii constantinieni prin
extinderea lui pe traseul cunoscut şi implicit reorien-
tarea apărării de data asta
spre est
. Acest lucru, ar explica existenţa în valul
861
IDR, III, 1, 2. Pe locul unde a fost descoperit monumentul, în anul 1948 şi nici în
împrejurimi nu au fost descoperite urme de aşezări nici romane şi nici barbare.