Istoria Banatului Antichitatea

161 / 530

160
G. Teglás819, parţial şi de Felix Milleker820, A. Cucu821, Nischer822 şi au fost reluate
apoi, de botanistul Al. Borza823. Toţi consideră valurile un sistem defensiv roman
folosit, ca graniţă a provinciei romane, fie în secolele II–III, fie de dată mai târzie,
din secolul IV824 . Subiectul a atras de timpuriu şi atenţia unor specialişti din Ungaria şi
Serbia de astăzi825.
Pe teritoriul românesc, respectiv al Banatului modern, nu s-au întreprins cercetări
arheologice sistematice sau sondaje de anvergură care să urmărească traseele, dar
mai ales structura internă cu val şi şanţ. Încă nu au fost identificate eventuale
amenajări pe val ca şi fortificaţii pe cele două valuri mari şi nici pe cele trei
segmente mici. Sunt de menţionat unele noi cercetări de teren efectuate de o echipa
a Universităţii de Vest din Timişoara condusă de D. Micle. Ca de obicei, în cazul
discuţiei asupra cronologiei valurilor, ele au fost atribuite epocii constantiniene,
epocii romane târzii, ca un lucru ferm stabilit. Doar pe valul median, la intervale
mari de timp, au fost executate două sondaje care pot oferi o bază de discuţie.
Un prim sondaj a fost efectuat cu mult timp în urmă pe valul median la
Covăsânţ (jud. Arad) de către E. Dörner şi Vasile Boroneaţ 826. Tot în anul 1968,
F. Medeleţ şi V.L. Ianoşev au efectuat un mic sondaj în acest val, la nord de satul
Pişchia (jud. Timiş)827.
Alte cercetări sistematice au fost urmate după câteva decenii, în anul 2004, cu
ocazia construirii centurii oraşului Timişoara. Lucrările au impus executarea unui
sondaj arheologic de salvare efectuat în punctul „Dumbrăviţa”. Rezultatele parţiale
din această săpătură de salvare ne-au determinat să reluăm, de fapt, întreaga
discuţie privitoare la frontierele provinciei Dacia în acest sector828 . În anul 2010, a
avut loc o nouă investigaţie arheologică efectuată de O. Bozu, Flaviu Bozu, la nord
de satul Giarmata, pe autostrada Arad–Timişoara 829.
Din punct de vedere geografic şi istoric: amplasamentul şi traseul acestor
valuri aparţin mai multor perioade istorice, afirmaţie bazată în principal pe modul
de realizare a şanţurilor, pe de o parte şi a valului, pe de altă parte.
819 Teglás 1904, p. 167–208 (non vidi).
820 Milleker 1899, p. 96–97.
821 Cucu 1927, p. 8.
822 Nischer 1934, p. 3.
823 Borza 1942, p. 375; Borza 1943, p. 99, fig. 30.
824 Benea 2008, p. 27–47.
825 Recent vezi Micle, Măruia, Cântar, Török-Oance 2011, p. 58–81, în studiul lor numerotează
valurile de la Vest spre Est astfel: I, II, III (ultimul fiind cel mai apropiat de linia defensivă Lederata–
Tibiscum. Este prezentată o detaliată descriere a principalelor cercetări de teren efectuată pe teritoriul
românesc asupra valurilor din Banat.
826 Vezi mai jos.
827 Micle et alii 2011, p. 75.
828 O problemă o reprezintă şi faptul că lucrările întreprinse pentru redactarea unui Corpus der
Römische Funde în Barbaricum din Banat impune cu acuitate analiza acestui sistem defensiv pentru
a stabili perimetrul efectiv de cercetare.
829 Micle et al . 2011, p. 75: Bozu, Bozu 2014, p. 9–26.