150 / 530
149
explicaţie nu vedem posibilă în acest caz. Castrul a fost utilizat până la abandonarea
provinciei în mod cert şi probabil şi după această dată. Alte unităţi auxiliare nu sunt
cunoscute în castrul de la Teregova.
Tibiscum
(Jupa, Caransebeş – jud. Caraş Severin). Cercetările arheologice
propriu-zise au fost iniţiate în anii 1923–1924 de G.G. Mateescu şi au fost reluate,
în anul 1964, de către M. Moga, iar după pensionarea sa în anul 1976, conducerea
cercetărilor a fost preluată de D. Benea cu diferiţi colaboratori, începând cu anul
1977. Cercetările arheologice au adus în ultimele 3–4 decenii informaţii extrem de
importante. S-a constatat astfel că în structura castrului mare se aflau integrate mai
multe fortificaţii, care s-au dezvoltat în timp în secolul al II-lea (fig. 14).
Un mic
castellum
de pământ (60 × 60 m) cu val şi două şanţuri punice a fost
construit în perioada dintre cele două războaie de cucerire a Daciei Romane. În
interior construcţiile erau din lemn. După anul 106, a avut loc o reorganizare a
întregului spaţiu prin nivelarea fostei fortificaţii distruse printr-un incendiu violent
şi a fost ridicat un nou castru (II). Nivelul terenului s-a ridicat cu 25–30 cm
753
.
Castrul mic
(II/1) avea o prima fază de pământ întărită cu palisadă de lemn
(există un termen consacrat de
Holz-Erde Mauer
, în limba germană pentru acest tip
de fortificaţie) (D: 110 × 101 m). Valul (
agger
) avea o lăţime la bază de 5,00 m şi o
înălţime de 1,30 m, cu o bermă în faţă de 1,75–2,00 m. În faţa aggerului, două
şanţuri de apărare în formă de ic cu latura scurtă înspre val: primul cu o lăţime de
2,75 m şi adânc de 0,75 m (de la nivelul solului antic), iar al doilea de 3,50 m şi
adânc de 1,25 m
754
.
Via sagularis
la baza aggerului avea o lăţime de 3,00–3,10 m şi
era executată din pietriş. Castrul a fost construit încă în timpul domniei împăratului
Traian. Porţile erau apărate de turnuri construite din lemn şi susţinute pe bârne. Ele
au fost descoperite atât la poarta de sud, cât şi la cea de est
755
(fig. 15). La
poarta
de nord
a castrului mic, doar turnul de vest a fost identificat sub culoarul de acces
în castrul mare
756
. Dimensiunile interioare ale turnurilor erau de 2,50 × 2,55 m.
Culoarul de acces al
porţii de sud
era lat de 4,50 m, iar cel al porţii de est de 3,90 m. În
colţul de nord-vest al castrului mic a fost identificat un turn de colţ din bârne de
lemn (2,40 × 2,40 m). Sfârşitul castrului din această etapă a fost un incendiu violent
care a distrus în mare parte construcţiile interne ale fortificaţiei ridicate din lemn.
Unitatea militară
care a staţionat în acest castru a fost
cohors I Thracum
Sagittariorum
. Evenimentele care au putut provoca acest lucru poate se leagă de
anii 117/118, de atacurile dacilor liberi şi ale sarmaţilor iazigi asupra Daciei Romane,
atacuri resimţite până la
Colonia Dacica Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
C
astrul din piatră
(II/2). Fortificaţia a fost refăcută printr-un zid de incintă
executat din blocuri de calcar fasonate lucrate în tehnica
opus quadratum,
dispuse
753
Benea, Bona 1994, p. 31.
754
Benea, Bona 1994, p. 31, dimensiuni diferite la Bona
et al
., 1982, p. 311–320
755
Poarta de vest a castrului mic din pământ şi piatră (II/1,2) nu a fost încă cercetată.
756
Acest lucru se datorează lucrărilor de amenajare a castrului mare (faza V), care va îngloba
poarta de nord a castrului mic II şi implicit în noul context poarta de nord a castrului mare va fi
mutată cu cca. 6,50 m spre vest.