145 / 530
144
Castrul de la Mehadia a fost un castru de interior al cărui val de pământ este
încă vizibil în unele porţiuni pe o înălţime de 2–3 m (D: 116 × 145 m, după prof.
M. Macrea care a efectuat cercetări arheologice între anii 1942–1948). Structura
internă a fazei din pământ este necunoscută.
Castrul cu val de pământ.
În mare parte, cercetările reluate în anul 2000 de
un colectiv al Universităţii de Vest au confirmat concluziile profesorului M. Macrea
privind existenţa mai multor faze de refacere a castrului. Cercetările întreprinse
asupra sistemului defensiv al castrului a confirmat existenţa a 5 etape de locuire şi
refacere a fortificaţiei.
•
Prin trei sondaje efectuate în anii 2000
727
şi 2002 pe latura de vest şi în
anul 2003 pe latura de est s-a constatat următoarea situaţie stratigrafică:
– solul viu apare la adâncimea de 2,65–2,85 m, pe care a fost ridicat primul
val de pământ al castrului (la adâncimea de 2,20–2,65 m).
–
Nivelul I
al
aggerului
castrului (faza de lemn) era lat de 2,50 m
728
. Pentru
întărirea terenului pe latura de vest, dar şi pe cea de est a castrului s-a observat
aşezarea pe solul viu a unui un rând de piatră de râu, pe care a fost amplasat valul
cu un şanţ de apărare în faţă. O lentilă subţire de culoare negricioasă marchează
depunerea pe agger. Cronologic, fortificaţia se datează în epoca lui Traian, în anii
cuceririi Daciei, când a fost distrusă printr-un incendiu.
–
Nivelul II
al castrului de lemn cu incintă de pământ s-a realizat prin
refacerea agger-ului. El apare la adâncimea de 1,20–1,40 m, cu lentila de depunere
respectivă. O departajare cronologică între cele două etape nu se poate face, încă
729
.
Refacerea în lemn aparţine probabil aceleaşi domnii a lui Traian
730
.
–
Nivelul III
reprezintă refacerea incintei printr-un zid din piatră executat din
blocuri de calcar ecarisate, cu o fundaţie din piatră de râu cu mortar aşezată pe
două rânduri de piatră de râu fără mortar. Zidul de incintă a fost construit pe panta
exterioară a aggerului. Acest nivel de locuire apare la adâncimea de 0,90–1,20 m.
Construirea fortificaţiei cu incintă din piatră de calcar fasonată poate fi gândită prin
analogie cu unele castre din Dacia, de pildă Drobeta, castrul mic de Tibiscum (II)
etc., ridicate cândva în timpul domniei Traian – Hadrian.
–
Nivelul IV
este o refacere a incintei de piatră cu
piatră de granit de
carieră
; după dezafectarea zidului din blocuri de calcar, unele fragmente au căzut
în şanţul de apărare de pe latura de vest. Refacerea trebuie să fi avut loc la
începutul secolului III, în timpul lui Severus Alexander, poate chiar mai înainte de
această dată. Acest nivel de locuire apare la adâncimea de 0,25–0,75 m. La mijlocul
secolului III, cândva în timpul lui Filip Arabul, se constată o
inundaţie
masivă care
va distruge întreg interiorul castrului, ceea ce a determinat abandonarea fortificaţiei.
–
Nivelul V
aparţine epocii romane târzii. Spolierea pietrei în epoca modernă
a dus la distrugerea unei mari părţi a incintei. Dar refacerea zidului de incintă, pe
727
Benea, Lalescu, Regep, 2000, p. 142.
728
Benea 2008, p. 16.
729
Benea 2008, p. 16.
730
Benea 2008, p. 16, p. 23, nota 45.