156 / 530
155
LINIA DEFENSIVĂ DE PE RÂUL MUREŞ
Acest sector de nord cuprinde ultima porţiune a cursului inferior al Mureşului, de
la
Micia
(Veţel) până la vărsarea în Tisa la
Parthiscum
(Szeged). Linia defensivă
era amplasată pe malul de sud al râului Mureş. Importanţa militară a acestor
aliniamente este una şi de natură politică, economică întrucât permitea accesul pe
cale fluvială de la Apulum spre Tisa şi apoi pe Dunăre în mod direct, fără trans-
bordări greoaie ale mărfurilor în puncte rutiere. Problema principală care se punea
în cazul unui trafic fluvial era faptul că acesta se desfăşura după ieşirea de pe
teritoriul provinciei într-o zonă având pe ambele maluri aşezări barbare. Credem că
siguranţa traficului navigaţiei era stipulată prin tratate încheiate de romani cu
barbarii din zonele respective. Ar trebui să vedem navigaţia pe Tisa desfăşurată în
antichitate având un caracter „internaţional”, riguros stipulat de ambele părţi, între
Imperiu şi barbari. Altfel, ar fi greu de înţeles traficul fluvial pe Dunăre între cele
două provincii romane, Dacia şi Moesia Superior, cu ambele maluri păzite de
unităţi militare, chiar dacă uneori acestea s-au dovedit a fi puţin numeroase faţă de
nevoile impuse ale momentului (în timpul războaielor marcomanice sau mai apoi,
în secolul III).
Micia
(Veţel, jud. Hunedoara). Castru auxiliar (D: 360 × 181 m (6,51 ha))
aflat la sud de Mureş, la cca. 2 km nord-est de actualul sat Veţel, în locul numit
„Cetate” (fig. 19).
Cercetări arheologice
au fost întreprinse în anii 1929–1930 (C. Daicoviciu),
1968–1978 (O. Floca, L. Mărghitan), 1980–1992, 2000 în continuare (L. Marinescu,
L. Petculescu şi alţii de la Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti)
786
. Se menţionează
două etape de locuire în castru.
Castrul de pământ
. Dimensiunile castrului nu sunt precizate. Castrul avea un
plan rectangular, cu incintă de val de pământ întărită cu palisadă de lemn. Valul de
pământ era lat de 4,00 m şi înalt 1,30 m, având în faţă un şanţ de apărare lat de 8,00 m
şi adânc de 2,50 m. Această etapă de locuire timpurie s-ar data pe la începutul
războaielor de cucerire. Unităţile care au staţionat în acest castru nu sunt cunoscute,
s-ar putea să fie un detaşament din legiunea a IIII-a Flavia Felix
787
.
Castrul de piatră
. Castru cu colţurile rotunjite, având în faţă un şanţ de
apărare lat de 12 m şi adânc de 5,00 m. Colţurile castrului sunt întărite cu turnuri
trapezoidale. A fost cercetată arheologic doar
porta praetoria
dispusă pe latura de
sud. În cursul săpăturilor au fost identificate şi dezvelite câteva construcţii din
interior, între care un
horreum
,
principia
etc.
Horreum
(D: 22,85 × 12,70 m) era
amplasat în
latus dextrum
788
şi era
construit din ziduri de piatră având o lăţime de
0,95 m. Întreaga construcţie se sprijinea pe ziduri transversale, late de 0,65–0,70 m,
dispuse la 1,35–1,45 m unul de celălalt. Ulterior, a avut loc o refacere a hambarului
786
Gudea 1997, p. 37. Cu rare excepţii au fost publicate puţine rapoarte asupra cercetărilor
efectuate mai ales în ultimele decenii.
787
Gudea 1997, p. 37; IDR, III, 3, 55–56.
788
Petculescu 1987 p. 66–76; Marcu 2009, p. 144–145.