152 / 530
151
cursul fluctuant al râului Timiş în antichitate şi Evul mediu)
761
. Apoi, de la
colţul
de nord-vest
al castrului mic din piatră a avut loc prelungirea spre vest a zidului de
incintă de nord cu încă 75 de m, deci în total 175 m
762
. Latura de vest a noii
fortificaţii a înglobat castrul de pământ (III) şi astfel ductul ei are un traseu uşor
oblic, orientat spre sud-vest. Zidul de incintă se prelungeşte până la 310 m. Noul
zid de incintă s-a realizat prin dezafectarea fostului zid de incintă construit în
opus
quadratum
până la prima asiză şi a continuat cu un zid de incintă executat din
piatră de carieră.
Agger
-ul avea o lăţime la bază de 5,50 m, iar
berma
o lăţime de
1,25–1,50 m. Sondajele efectuate pe laturile de vest şi de est au confirmat existenţa
unui singur şanţ de apărare lat de 7,75 m şi adânc de 1,50 m în formă de ic. Pe
panta exterioară a şanţului s-au observat amenajări făcute cu pari din lemn într-un
sistem în „reţea”, pentru a îngreuna accesul unui inamic în caz de atac asupra
fortificaţiei
763
. La baza
agger
-ului se afla
via sagularis
, lată de 5,75–7,00 m. O refacere
ulterioară a acesteia se constată pe latura de est, unde a fost construit un zid care
taie parţial
via sagularis
şi dublează zidul de incintă asigurând refolosirea spaţiului
interior nou creat sub drumul de rond, lucrare realizată probabil în secolul III (fig. 14).
Porţile castrului.
Sunt păstrate doar trei: pe latura de est
porta praetoria
,
porta decumana
pe latura de vest (culoar de acces 4,20 m) şi
porta principalis
sinistra
la nord (culoar de acces 3,25 m)
764
, (fig. 16, 17). Turnurile porţilor sunt
pătrate şi nu depăşesc linia incintei. De dimensiuni mari sunt cele ale porţii
pretoriene, cu dimensiunile de 5,10 × 3,40 m cu zidul gros de 1,25–1,30 m, iar la
poarta de vest avea dimensiunile de 2,25 × 2,25 m, cea de nord: 3,10 × 3,10 m
765
.
Porta praetoria
avea o
spina
şi astfel culoarul porţii este dublu (fig. 16). Cândva,
în secolul III, în timpul lui Filip Arabul, culoarul dinspre nord a fost blocat cu un
zid executat din monumente fragmentare, blocuri de piatră, chiar şi un con de pin,
pentru a fi apoi redeschis, în timpul lui Gallienus. Poarta pretoriană avea o lăţime
de 9,80 m, culoarul de nord 3,90 m, iar cel de sud 4,00 m.
Poarta de pe latura de
sud
este complet distrusă în decursul timpului din cauza inundaţiilor provocate de
râul Timiş. Această calamitate a avut loc cândva în epoca romană târzie. Cert este
faptul că de-a lungul laturii de sud a castrului a existat
un dig
păstrat doar pe câţiva
metri în zona de sud-vest. Construcţia sa extrem de interesantă şi deocamdată
singulară în provincia Dacia constă din săparea oblică a malului înspre râu, şi
dublarea acestuia prin mai multe rânduri de piatră de râu fixate în pământ pentru
întărirea malului. În partea superioară exista un trotuar, cu pavaj din blocuri de
piatră plate, rectangulare. Nivelul apei constatat în profilul secţiunii trasate per-
pendicular pe chei evidenţiază faptul că acesta a fost ţinut sub control, se pare, în
cursul secolelor II–III. Se observă, bine momentul când apele râului au depăşit linia
digului şi au pătruns pe suprafaţa castrului roman. Este un aspect interesant privind
761
Benea, Bona 1994, p. 38.
762
Eronat la Gudea 1997, p. 77.
763
Benea, Bona 1994, p. 39.
764
Poarta de sud nu se mai păstrează fiind distrusă de cursul râului Timiş.
765
Ne referim la dimensiunile interioare ale turnurilor.