Istoria Banatului Antichitatea

146 / 530

145
laturile de vest, sud, est şi nord s-a realizat din piatră roşie de andezit, ceea ce face
vizibile locurile care au primit astfel de „plombe”. Zidul de incintă este retras cu
50 cm spre interior faţă de linia incintei vechi, lucru observabil atât pe laturile de
est şi de sud ale castrului.
În interiorul castrului se constată aplicarea unui strat dens de lut pe întreaga
suprafaţă şi reamenajarea unor spaţii în zonele neafectate de inundaţii, de pildă
bordeie săpate în aggerul de pe latura de vest. În centrul castrului, au fost amplasate
ateliere cu caracter meşteşugăresc, precum ateliere de olărie (cu bazin pentru
frământarea lutului, două cuptoare de ars ceramică, vatră de topire a metalului, o
varniţă pentru păstrarea varului, un cuptor de fierărie într-un turn de pe latura de
nord-vest a castrului). Aceste amenajări se datează cu o monedă de la Constantin
cel Mare, în preajma anului 337.
• Porta praetoria a castrului, orientată spre nord, avea o lăţime de 8,70 m,
ceea ce sugerează existenţa, probabil, a unei spina care departaja două culoare de
acces, însă spulberate cu ocazia inundaţiei antice amintite. Poarta era întărită cu
turnuri dreptunghiulare masive uşor avansate faţă de linia incintei731 . La ambele
turnuri se constată refaceri romane târzii cu piatră de andezit.
• Porţile de pe laturile de est şi de sud sunt relativ bine păstrate. Astfel, la
cea de est şi de sud se mai văd în poziţie iniţială aproape, blocurile ce formau
pragul de intrare, cu lăcaşurile de fixare a uşorului porţilor. Culoarul de acces al
porţii avea o lăţime cuprinsă între 3,00 × 3,75 m732. În schimb, turnurile porţilor au
fost complet modificate. Astfel, la poarta de est, ambele turnuri au fost acoperite cu
un strat gros de mortar, iar peste culoarul porţii s-a construit un singur turn cu acces
în exterior. În schimb, la poarta de sud turnurile au fost anihilate cu totul şi peste
ele s-a ridicat un zid gros din piatră de râu care se prindea în zidul de incintă mult
îngroşat al castrului733. Poarta de vest nu a fost cercetată în săpăturile efectuate în
ultimii ani. Culoarul de acces al porţii de sud are o lăţime de 1,95–2,00 m.
• Castrul avea colţurile rotunjite, iar la colţuri turnuri trapezoidale cu laturile
mai înguste spre interior. În cursul cercetărilor din ultimii ani a fost cercetat doar
un turn de colţ, cel de sud-est al castrului. Turnul avea o intrare lată de 0,70 m.
(lungimea zidurilor: 4,35 m laturile de nord şi sud şi 4,28 m latura de vest, zidul
turnului avea o lăţime de 0,70 m).
• Via praetoria a fost identificată în cursul cercetărilor efectuate în anul
2002. Structura ei a apărut evidenţiată într-o secţiune magistrală (pe direcţia est-vest) la
43 m de zidul de incintă de vest. Drumul avea o lăţime de 6,00 m, în mare parte
distrus. În decursul timpului, drumul a suferit trei refaceri masive, din care ultima
se datează în epoca romană târzie. În timpul inundaţiei antice, structura drumului a
rezistat cel mai bine impactului cu apele ce au distrus totul în drumul lor.
731 Cercetări efectuate în anul 2009, încă inedite.
732 Benea 2008, p. 17–20.
733 Benea 2008, p. 18–19.