147 / 530
146
Terenul este mult răvăşit de loturile particulare ce îl suprapun, de vegetaţia
pomicolă etc. Toate îngreunează mult investigaţia arheologică. Cum menţionam
mai sus datorită acestei catastrofe naturale în interiorul castrului, în jumătatea de
nord a fortificaţiei nu se mai păstrează nimic până la 2,00 m adâncime. Dar se
poate face o analiză extrem de riguroasă pentru ceea ce înseamnă secolul IV într-un
castru refolosit. Nivelul acesta este încă destul de bogat din punct de vedere
material. Nu se cunoaşte însă locul unde a fost construit sau dacă s-a construit o
nouă fortificaţie romană, până la părăsirea provinciei Dacia, în anul 275.
Unităţile militare.
Un fragment de diplomă militară descoperit în valul de
pământ în apropierea colţului de sud-vest la adâncimea de 1,50 menţionează numele
unităţii cohors I Britonum milliaria Ulpia, care acordă cetăţenia romană unui soldat
numit
Ivonerco Molaci f. [Britt(oni)]
(D: 8,8 × 5,5, × 0,1 cm). Fragmentul de
diplomă se datează în anii 145–161
734
. Un al doilea fragment de diplomă descoperit
tot la Mehadia păstrează o parte a numelui unor martori provenind din aceeaşi
diplomă
735
. Prezenţa unităţii în castrul de la Mehadia trebuie să fi fost timpurie
până la transferarea ei în Dacia Porolissensis. Găsirea unei ştampile şi la
Dierna ridică problema dacă nu cumva la un moment dat a fost împărţit efectivul
unităţii între cele două castre, mai ales că unitatea era o trupă auxiliară
milliaria
de
o 1000 de soldaţi
.
Prea puţine informaţii epigrafice deţinem pentru identificarea tuturor unităţilor
militare care au staţionat în castrul de la Mehadia.
Cohors VIII Raetorum
poate fi unitatea care până venirea lui cohors III
Delmatarum, şi-a avut sediul la Mehadia, luând apoi la Teregova locul deţinut
probabil de cohors II Gallorum Macedonica care dispare din diplomele Daciei
Superior după anul 114
736
.
Cohors VII Raetorum
este unitatea care la Inlăceni a
ridicat doar o inscripţie, lucru ce a determinat localizarea în acest castru. Unitatea
putea să se fi aflat la un moment pentru o scurtă vreme în zonă. La Inlăceni, nu
apare nici o singură tegulă ştampilată a unităţii. Poate că sediul ei a fost iniţial în
castrul de la Mehadia; ştampila ei este diferită de cele descoperite în castrul de la
Teregova
737
. Nu putem decât avansa ipoteza că această cohortă a primit poate un
eşalon de recruţi daci (?) devenind cohors II Gallorum Dacica, trupa menţionată în
diploma din anul 137
738
.
În castru cu diferite ocazii, dar şi pe arealul aşezării au fost descoperite, cel
puţin în ultimii ani, în poziţie secundară ştampile de tipul
COH III D
aparţinând lui
cohors III Delmatarum
739
. Mai multe inscripţii atestă numele unităţii la Mehadia.
Ştampilele legiunii
a XIII-a Gemina (
LEG. XIII. G
.) au fost găsite în perioada
săpăturilor din anii 1942–1943 cu ocazia dezvelirii termelor castrului
740
. Detaşamentul
734
IDR, I, 17; C. C. Petolescu datează diploma în anul 154 (cf. Petolescu 1995, p. 242–243).
735
Macrea, Gudea, Moţu 1993, p. 111.
736
ILD, 13.
737
IDR, III, 1, 120.
738
ILD, 34.
739
Vezi mai jos în acest capitol IDR, III, 1, 99, 100.
740
IDR, III, 1, 101.