Istoria Banatului Antichitatea

153 / 530

152
modalităţile folosite de romani pentru protejarea castrului. Din punct de vedere
cronologic momentul nu poate fi prea bine precizat, dar el reprezintă o ultimă etapă
în folosirea fortificaţiei şi probabil aparţine epocii romane târzii, după abandonarea
provinciei.
Principia castrului (D: 36 × 31,50 m) este mică pentru suprafaţa mare a
fortificaţiei. Ea are o arhitectură obişnuită, cu un atrium pavat cu piatră, cu arma-
mentaria dispusă pe laturile de nord şi sud, continuate cu o basilică transversală
(36 × 8 m) cu birourile comandamentului, pe latura de vest.
Datarea. Construirea castrului mare a avut loc probabil deja în timpul domniei
lui Antoninus Pius766, deşi de regulă se apreciază ca dată de încheiere a lucrărilor,
altarul onorific ridicat de cohors I Sagittariorum în cinstea lui Marcus Aurelius din
anul 165767 . Inscripţia poate fi legată de terminarea principiei castrului sau pusă în
legătură cu un alt eveniment important pentru viaţa castrului necunoscut nouă.
Castrul mai suferă încă o refacere odată cu venirea la Tibiscum a lui cohors I
Vindelicorum, care era o unitate auxiliară milliaria. O ultimă refacere a avut loc în
timpul lui Gallienus.
Castrul de pământ (V) era amplasat pe malul drept al râului Timiş. El nu a
fost încă dezvelit decât parţial deoarece dezafectat încă din antichitate, peste arealul
său s-au construit case cu caracter privat ale aşezării civile768. Este o fortificaţie de
pământ un singur şanţ de apărare surprins doar puţin în săpătura întreprinsă de
către Adrian Ardeţ. Funcţionarea sa în timp a fost scurtă în cursul secolului
II p. Chr. Unitatea militară care a staţionat aici nu este precizată, probabil să fie
vorba de cea de mauri, care, ulterior, a fost integrată în castrul mare (IV) de pe
malul stâng al râului (fig. 14 a).
Trupele staţionate . Din descoperiri mai vechi provine o ştampilă a legiunii
a IIII-a Flavia Felix769. Prima trupă auxiliară documentată cu ştampile a fost cohors I
Thracum Sagittariorum (COH IS, CIS), unitatea care a construit castrul mic de
pământ şi cel din piatră (II/1,2). Venirea ei are loc după anul 106770. Ei i se atribuie
şi ridicarea templului pentru Apollo Conservator la Tibiscum. La începutul seco-
lului III, locul lui cohors I Sagittariorum va fi luat de Cohors I Vindelicorum
milliaria c. R. transferată de la Arcidava (Vărădia), care va staţiona aici până la
sfârşitul stăpânirii romane în Dacia771. Ea va primi mai multe epitete imperiale cum
ar fi cele de: Antoniniana, 772 poate Maximiana sau Philippiana773.
În anii 117/118, la Tibiscum sunt aduşi şi palmyreni sagittari care îşi
construiesc castrul lor de pământ la sud de castrul (II). În timpul lui Antoninus
Pius, în anii 159/160, unitatea devine numerus Palmyrenorum Tibiscensium , ştampila
766 Cercetări arheologice din anul 2009 efectuate în partea de nord-vest a castrului, încă inedite.
767 IDR, III, 1, 130.
768 Ardeţ, Ardeţ 2004, passim.
769 Milleker 1899, p. 93–97; Gudea 1997, p. 33, cu bibliografia.
770 Vezi Petolescu 2002, p. 120–121.
771 Vezi mai jos în cuprinsul acestui capitol.
772 Benea 1975, p. 47–58.
773 Piso 1982, p. 236; Petolescu 2005, p. 123–129.