142 / 530
141
Încă în anul 1970, M. Moga atrăgea atenţia, după sondajul efectuat, că a
observat în structura sistemului de apărare două etape de locuire clară: prima care
poate fi atribuită legiunii a IIII-a Flavia Felix şi o a două ulterioară marcând o refacere
a fortificaţiei în piatră. Ele au fost constatate în treimea estică a castrului
708
.
Analiza planurilor ataşate de autorul studiului demonstrează fără putinţă de tăgadă
acest lucru.
Curios este faptul că literatura de specialitate românească a continuat să
persevereze în a susţine ipoteza mai veche a abandonării definitive a castrului de la
Berzobis, în anul 118
709
. O astfel de lipsă de atenţie demonstrează cât de puţin
suntem deschişi faţă de lucrurile noi, pe de o parte şi tributari unor ipoteze, idei ce
par consacrate, dar nu se confirmă, pe de altă parte! Probabil comoditatea a fost
hotărâtoare în acest sens.
Cercetările arheologice efectuate de D. Protase la Berzobis au evidenţiat
existenţa a două nivele de locuire (o fază de lemn urmată de o alta din piatră) în
principia
castrului, după cum rezultă din ultimul raport general publicat în anul
2010
710
. Succesiv, Al. Fluture, care s-a concentrat mai ales pe săpături efectuate în
principia
castrului identificând ultimul şir de încăperi din preajma basilicii, susţine,
dimpotrivă, existenţa a
două faze de lemn
la construcţia acestor încăperi, urmate de
o ultimă fază din piatră
711
, deci existenţa a trei nivele de locuire.
Datarea fortificaţiei
. Informaţii documentare clare asupra începutului fortificaţiei
romane nu se cunosc. În principal există două opinii:
prima
consideră că fortificaţia
a fost construită încă din perioada războaielor de cucerire din anii 101–102, iar
a
doua
apreciază ca dată a stabilirii sediului legiunii a IIII-a Flavia Felix la Berzobis
după întemeierea
Coloniei Dacica
, capitala provinciei, în anul 108. Este mult mai
probabil ca sediul legiunii să se fi aflat de la început în Ţara Haţegului, încă din
timpul primului război cu dacii, aproape de
Tapae
,
de unde, apoi legiunea a
participat şi la evenimentele din cel de al doilea război cu dacii (105–106). Din
această perioadă este cunoscut numele unui
praefectus
al castrului
C. Caesius
,
recompensat de două ori pentru meritele din timpul celor două evenimente
712
.
În cursul cercetărilor arheologice efectuate de D. Alicu pe locul Ulpiei Traiana
Sarmizegetusa au fost descoperite elemente din sistemul defensiv al fortificaţiei
ridicate din piatră, o parte a unui
horreum
etc
.
, elemente care dovedesc construirea
deja în piatră a fortificaţiei în anii 106–108
713
. Acest răstimp scurt, cam doi ani
între 106–108, a fost astfel gândit, încât căile principale de acces până în nordul
provinciei Dacia şi construirea fortificaţiilor să fie încheiate. Obligaţia legiunii de a
se muta la
Berzobis
a însemnat construirea noului castru în acest sector. Legiunea
a IIII-a Flavia Felix a staţionat aproape un deceniu în castru de la
Berzobis
, timp în
care a organizat întregul sistem defensiv al sectorului de sud-vest al Daciei.
708
Moga 1970, p. 57–58.
709
Vezi în acest sens Protase 1967, p. 49–67, şi mai nou Nemeth 2005, p. 38–39 etc.
710
Protase 2010, p. 33–43.
711
Flutur 2001, p. 131–134.
712
CIL, V, 6976.
713
Alicu 1980, p. 23–28.