Istoria Banatului Antichitatea

141 / 530

140
Datare: se pare că fortificaţia a fost abandonată după anul 118.
Unitatea militară: un detaşament din legiunea a IIII-a Flavia judecând după
cărămizile descoperite aici la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX700 .
Berzobis (com. Berzovia, jud. Caraş-Severin). Castrul legiunii se afla amplasat în
cea mai mare parte sub actualul sat modern, pe un platou în stânga râului Bârzava.
Din această cauză, cercetarea fortificaţiei este destul de anevoioasă şi greu de
întreprins pentru a evidenţia rezultate palpabile şi concludente. Până acum s-au
efectuat cercetări sporadice – am spune – la distanţe mari de timp.
Primele informaţii asupra castrului au fost oferite de un funcţionar aulic
habsburgic, Hoffinger, în anul 1783701. Ele au evidenţiat încă traseul incintei forti-
ficaţiei, ca de altfel şi al unei construcţii romane din interior, înzestrată cu sistem de
încălzire cu hypocaustum. În decursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, au
fost întreprinse o serie de lucrări de regularizare pe râul Bârzava, care au contribuit
la descoperirea unor piese antice, alături de monede 702.
În anul 1863, aflăm o informaţie a lui Z. Ormos, potrivit căreia trei localnici
au cumpărat ruinele antice pentru „valorificarea pietrei şi a cărămizilor” prin
vânzarea lor. Aceasta trebuie să fi reprezentat spolierea cea mai barbară intervenită
asupra fortificaţiei romane. Astfel încât, pornind de atunci, în deceniile care au
urmat a continuat un proces de distrugere lentă şi sigură.
Castrul de la Berzobis reprezintă singurul castru de legiune existent în sud-
vestul Daciei romane. El a fost locuit o perioadă de timp. După cel de al Doilea
Război Mondial cercetări arheologice au fost iniţiate de Marius Moga de la Muzeul
Banatului (1961–1962), D. Protase (Institutul de Arheologie de la Cluj) (1965–
1966), M. Moga, F. Medeleţ, R. Petrovszky (1968–1969, 1972, 1976), iar din anul
1998 de un colectiv format din F. Medeleţ, Al. Flutur, O. Bozu 703.
În anul 2005, lucrările de modernizare a localităţii pentru introducerea unei
reţele de alimentare cu apă a afectat grav ruinele. Măsurile luate de doi din membri
colectivului nu cred că au fost cele mai corecte, iar modul publicare aşijderea704.
Castrul de legiune (D: 490 × 410 m) cu faza de pământ şi lemn databilă după
anul 108, probabil705. Laturile lungi ale fortificaţiei sunt orientate pe direcţia est-vest.
Ultimele cercetări evidenţiază şi existenţa unei faze de refacere în piatră a unor
clădiri din interior, cum ar fi principia706 şi altor construcţii din praetentura707.
700 Protase 1975, p. 345, nota 1.
701 Rezultatele au fost publicate abia în anul 1792 v. Medeleţ, Flutur 2002, p. 97.
702 Medeleţ, Flutur 2002, p. 97.
703 După decesul prematur al lui Fl. Medeleţ, ca de obicei cum se întâmplă la noi, Al. Flutur
care publicase corect anual rapoartele sale de cercetare a fost „exclus”, iar colectivul stufos format din
specialişti de la Muzeul de la Reşiţa şi Universitatea de Vest (C. Timoc) a trecut la o stagnare a
lucrărilor.
704 Bozu, Rancu 2005, p. 159–164.
705 Gudea 1997, p. 30.
706 Flutur 2001, p. 131–134.
707 Bozu, Rancu 2005, p. 159–164.