140 / 530
139
amenajarea fundaţiei. În interior s-a găsit un bogat material arheologic format din
ceramică, piese din fier bronz şi trei ştampile de amforă: CEME, C.IVR,
PLEGONT
695
.
Datarea
: s-au descoperit 26 de monede din care 16 au putut fi determinate şi
provin de la: Tiberius, Vespasianus, Domitianus şi mai multe monede de la Traian
(anii 103–111)
696
.
Unitatea militară care a staţionat este necunoscută. Se menţionează descoperirea
în interiorul şanţului de pe latura de est a castrului a unei
tessera
de soldat cu
numele lui IVLIVS SEMPRONIANVS
697
.
Raportul cronologic între cele două castre este argumentat de prezenţa mate-
rialului numismatic care nu depăşeşte domnia lui Traianus. Amplasarea castrului la
înălţime, pe malul drept al Caraşului, dovedeşte interesul pentru supravegherea
teritoriului aflat la vest, care reprezenta în acel moment
barbaricum
şi de unde
putea veni în orice moment un pericol, dovada cele 80 de proiectile din piatră
căzute în şanţul de apărare al fortificaţiei. Probabil că iniţial fortificaţia a dublat-o
pe cea din punctul Rovină sau, dimpotrivă, din motive de natură militară a oferit
adăpost pentru soldaţii din acest din urmă castru în cazul unei calamităţi naturale
(inundaţii de pildă). Ovidiu Bozu opinează pentru abandonarea castrului din punctul
Chilii după evenimentele din anii 117/118.
În
concluzie
, apreciem că observaţiile celor doi autori O. Bozu şi E. Nemeth
nu sunt îndeajuns de concludente pentru argumentaţia lor privind abandonarea
castrului din punctul „Rovină” după anii 117/118 respectiv la începutul domniei lui
Hadrian, din mai multe considerente:
a.
dublarea zidului de incintă cu o zid interior
din piatră constituie un element de fortificaţie caracteristic spre sfârşitul secolului II;
b.
la fel, atrage atenţia planimetria turnurilor porţilor uşor avansate caracteristice
mai târziu faţă de data susţinută;
c.
prezenţa unor fragmente de monumente funerare în
şanţul de apărare îndreaptă datarea spre secolul III a momentului presupus pentru
abandonarea castrului. Credem că în acest caz, trebuie revăzută analiza cercetărilor.
Centum Putea
(Surducu Mare, jud. Caraş-Severin) castru auxiliar aflat
cca. 1,5 km nord-est de sat, în locul numit „Rovină” sau „Progradie”. Complexul
este vizibil la suprafaţa terenului prin valul de pământ. Cercetările au fost efectuate
de D. Protase în anii 1964, 1968 (fig. 9).
Fortificaţia romană cu colţurile rotunjite are o singură fază de locuire, de
pământ (D: 128 × 132 m). Incinta constă din două valuri şi trei şanţuri de apărare.
Primul val are la bază o lăţime de 15 m şi înălţime de 1,10 m, cu un şanţ lat de 3,20 m
şi adânc de 1,50 m. Al doilea val are o lăţime de 15–17 m şi o înălţime de 0,50 m
cu două şanţuri ascuţite late de 4,00 m şi adânc de 0,70 m respectiv 2,00 m lăţime
şi o adâncime de 0,50 m
698
. E. Nemeth bazat pe o informaţie din D. Protase
presupune distrugerea sa printr-un incendiu
699
.
695
Iaroslavschi, Bozu, 2006, p. 297.
696
Iaroslavschi, Bozu, 2006, p. 297–298.
697
ILD, 2005, p. 176.
698
Protase 1975, p. 345–348; Gudea 1997, p. 28–29; Nemeth 2005, p. 37–38.
699
Protase 1967, p. 67; Nemeth 2011, p. 46.