Istoria Banatului Antichitatea

138 / 530

137
pe culoarul porţii pavate cu pietriş, prezenţa unor blocuri mari din piatră cu profil
rectangular (cca. 1 m) care se aflau pe stratul de pietriş. Rostul lor nu este precizat
de autorii săpăturilor684.
Porta praetoria a fost cercetată în anul 2005, printr-o secţiune în care a
apărut şi drumul de acces lat de 9,00 m, inclusiv rigolele; drumul avea două etape
principale de folosire: prima , marcată printr-un strat subţire executat din pietriş,
care a fost refăcută prin adăugarea unui strat de cca. 0,50 m de pietriş, constatat în
centrul drumului suprapus cu dale mari din piatră în partea superioară; rigolele
laterale erau late de 0, 50 m şi adânci de 0,45 m685. O astfel de structură de drum
sugerează o folosire îndelungată a fortificaţiei. Menţinerea sa intactă chiar şi la o
inundaţie se datorează tocmai modului extrem de bine lucrat al drumului. Pavarea
cu dale din piatră este mai târzie în castrele Daciei, ca un indiciu de bunăstare şi
înfrumuseţare a castrului.
În interior, principia dezvelită încă de Gr. Florescu (D: 32,50 × 37,50 m) este
orientată cu deschiderea spre nord. În cursul cercetărilor efectuate în anul 2001 au
fost identificate urmele fazei de lemn şi pământ ale principiei. Ele au apărut la
adâncime de 1,40 m de la nivelul solului vegetal de azi686. Traseul unor pereţi de
încăperi se păstrează până la adâncimea de 1,70 m.
De remarcat, în mod deosebit faptul că în cursul cercetărilor arheologice din
anul 1999, într-o secţiune trasată pe direcţia SE–NV (D: 21 × 2 m) a castrului din
piatră, a fost descoperit „…în şanţul de apărare …dărâmătura elevaţiei zidului de
incintă, care a fost construită dintr-un alt tip de piatră, calcar cochilifer, constatare
făcută deja de Gr. Florescu în 1932687. Între pietrele din dărâmătura elevaţiei am
găsit fragmente de colţuri de monumente anepigrafe (inscripţii pictate?, medalioane
funerare?) cu ancadrament, folosite în reparaţii la zidul de piatra…”. Toate aceste
elemente citate mai sus caracterizează însă o epocă târzie specifică secolului III şi
chiar secolului IV, în nici un caz începutul domniei lui Hadrian688 .
În anul 2004, au fost identificate în spaţiul afectat barăcilor, stradele
amenajate cu rigole laterale pentru drenarea apei pluviale. Barăcile ar avea în jur
de 10–11 m lăţime, iar lungimea nu este precizată. În inventarul arheologic recuperat,
alături de alte piese au apărut bile de praştie din lut (?), alături de alte materiale din
ceramică etc.689.
Datarea după ultimele cercetări efectuate de cei doi autori – a acestei etape a
castrului din piatră este încadrată în epoca traianică pe baza unor accesorii vesti-
mentare, precum: o fibulă norico – pannonică cu nodozităţi şi alte două fibule din
tipul cu arcul puternic profilat. Problema datării fortificaţiei rămâne, în continuare,
dificilă. Autorii constată două etape mari de locuire: o fază din pământ cu lemn şi
684 Nemeth, Bozu 2006 passim.
685 Nemeth, Bozu 2005a, p. 201–210.
686 Nemeth, Bozu 2001, p. 236.
687 Florescu 1934, p. 60–72.
688 Nemeth, Bozu 2001, p. 236.
689 Nemeth, Bozu 2004.