139 / 530
138
una cu zid de incintă din piatră. Între cele două etape nu se face o precizare
cronologică distinctă, ele fiind datate global în timpul epocii lui Traian – începutul
domniei lui Hadrian. Deasupra nivelului al doilea de locuire se constată un strat de
pământ dens steril din punct de vedere arheologic, care sugerează un nivel de
aluviune, inundaţie (?)
690
. Autorii săpăturilor presupun că în timpul domniei lui
Hadrian, după ridicarea incintei din piatră, fortificaţia a fost abandonată.
Unitatea:
cohors I Vindelicorum
, după un însemn de soldat descoperit în
castru de Gr. Florescu:
Iulius Martialis (centuria) Clemen(tis)
691
.
Nu se cunosc
ştampile ale acestei unităţi în castru.
Observaţia care se poate face în acest caz este că până în prezent autorii
cercetărilor nu au remarcat posibilitatea unei calamităţi naturale care să fi distrus la
un moment dat, printr-o inundaţie violentă o parte a interiorului castrului roman.
Aşa cum se păstrează în acest moment fortificaţia romană, ea prezintă în mod
evident o fază de pământ şi una din piatră la care se adaugă într-o altă etapă
dublarea incintei printr-un zid adiacent, dispus la 4,30 m în interiorul castrului. În
atare situaţie, este puţin probabil ca acest castru să fi fost abandonat la începutul
secolului II, respectiv după anul 118. Este adevărat că în anul 114 şi din acest
sector au putut fi retrase trupe auxiliare pentru campania din Orient, precum cohors II
Hispanorum de la Banatska Palanka şi Vârşeţ, care au fost însă înlocuite cu alte
efective, cum vom vedea în continuare.
Arcidava
(Văradia), punctul Chilii
692
. Este o fortificaţie de pământ construită
pe malul drept al râului Caraş, pe promontoriul unui deal aflat la 80 de m înălţime
de lunca Caraşului. Ea apare suprapunând un nivel de locuire de epoca La Tène, la
adâncimea de 0, 25 m.
Castrul de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite are următoarele
dimensiuni: axa nord-sud: 214 m şi axa est-vest: 132 m. Pe fiecare latură, exista un
şanţ de apărare lat de 3,20–3,40 m şi adânc de 1,75–2,20 m. El a fost săpat în roca
nativă a locului
693
. În şanţul de apărare, de pe latura de vest, cu ocazia investigaţiei
arheologice s-au găsit peste 80 de proiectile din piatră (diametru: 15–25 cm). În
interiorul fortificaţiei au apărut mai multe gropi provenind de la stâlpii unei barăci
romane a cărei latură de est era paralelă cu latura lungă a castrului
694
. În interiorul
fortificaţiei a fost descoperită o ştampilă fragmentară LEG IIII… aparţinând legiunii a
IIII-a Flavia Felix. Probabil că aici au putut staţiona şi detaşamente din alte trupe
auxiliare neatestate încă epigrafic.
La 30 m vest de castru a fost descoperită o clădire din lemn compusă din
5 încăperi şi două coridoare înguste. Baraca era acoperită cu ţiglă. Construcţia ei
s-a făcut prin săparea în stâncă, la 0, 60 m de la nivelul solului, a lăcaşurilor pentru
690
Informaţie amabilă a Domnului O. Bozu. Acest lucru ar putea sugera chiar o abandonare a
fortificaţiei la un moment, dat şi mutarea trupei în castrul aflat în punctual Chilii (cercetări încă inedite).
691
IDR, III, 1, 110= ILD, 176.
692
Iaroslavschi, Bozu, 2006, p. 295–298. Primul sondaj a fost efectuat de F. Milleker în anul 1901.
693
Iaroslavschi, Bozu, 2006, p. 296.
694
Iaroslavschi, Bozu, 2001, p. 235.