137 / 530
136
fost surprins pe toate laturile. Rostul său era probabil acela de întărirea a incintei pe
de o parte, dar şi pentru a face posibile unele amenajări interioare în val pentru
grajduri, ateliere etc. Aşa se şi explică structurile de lemn ars constatate de autorii
săpăturilor în preajma incintei. Şanţul de apărare ascuţit, era lat de 7,50 m şi adânc
de 2,50 m.
În raportul publicat în anul 1999, se atrage atenţia asupra unui zid de piatră
construit dintr-o gresie locală – în spatele zidului de piatră al incintă, la 5 m, care a
fost surprins în profilul nepublicat însă
678
. El pare a confirma dublarea zidului de
incinta din piatră, cel puţin într-o anumită etapă de existenţă a fortificaţiei.
Raportul principal publicat relativ recent prezintă şi două planuri, cu profile
asupra sistemului defensiv, de pe laturile de est şi de vest ale fortificaţiei. Pe
profilul de pe latura de est a castrului apar clar delimitate două faze ale etapei din
piatră: prima este de marcată de zidul de incintă propriu-zis, iar o a doua, de zidul
care dublează zidul de incintă şi, implicit, taie nivelul de locuire
679
. Acest lucru
demonstrează faptul că la un moment, în timpul existenţei castrului a avut loc
această intervenţie. El nu are adâncimea similară cu cea a zidului de incintă şi după
cum se menţionează în raport, nici structura de construcţie identică
680
.
În cursul cercetărilor arheologice efectuate de M. Vasić la castrul de la
Novae
(Čezava) iniţiate în anul 1965, a fost identificată o etapă denumită V, în care a avut
loc dublarea în interior a zidului de incintă, cu un alt zid menit a da soliditate
sistemului defensiv al castrului. Castrul de la Novae este amplasat pe malul de sud
al Dunării, la cca. 18 km de Golubac
681
. Datarea acestei etape de locuire este făcută
pe baza inventarului arheologic la sfârşitul secolului II – începutul secolului III,
respectiv în timpul lui Septimius Severus –Caracalla
682
, ceea ce ar putea constitui o
analogie pentru castrul de la Vărădia.
Porţile, cu excepţia porţii
praetoria
care are două culoare de acces sunt porţi
cu un singur culoar. Ele sunt întărite cu turnuri de formă dreptunghiulară mult
alungite, avansate faţă de linia incintei. Turnurile aveau dimensiuni impresionante:
4,65 × 8,40 m (
porta praetoria),
2,80 × 8,50 m (
porta decumana
),
3,15 × 8,50 m
(porţile
principales
683
)
.
În cazul porţii
decumana
cercetată în anul 2006 se constată
678
Bozu 1999, nr. 924.
679
Nemeth 2005, p. 692, Abb. 1. Şanţul de apărare apare refăcut în acest sector, peste cel din
epoca anterioară. Pe latura de vest, distrugerea apare mult mai mare şi este marcată printr-un nivel
redat prin haşuri verticale a căror semnificaţie nu este explicată. Regretabilă este lipsa unei explicaţii
la legenda planurilor cu profile. O discuţie se impune pentru clarificarea problemei, în general.
Regretabilă este şi lipsa profilelor din lucrarea prezentată, în Banatica, 17, 2005, deşi se fac referiri la
acestea în text. Cu privire la datare, ar trebui să remarcăm un
fapt ciudat
, şi anume refacerea în piatră
a fortificaţiei a avut loc în timpul lui Traian, ceea ce ar fi un caz singular, din toata provincia Dacia
(nu excepţia castrului legiunii a XIII-a Gemina). Cf. Benea 2007 passim.
680
Din profilul prezentat în 2005, de E. Nemeth nu rezultă că autorii săpăturilor au atins baza
fundaţiei zidului de incintă, întrucât nu avem menţionat nici un indiciu asupra modului său de
construire, lucru extrem de important în afara tehnicii de
opus incertum
vizibilă la suprafaţă.
681
Vasić 1982–1983, p. 99–100.
682
Vasić 1982–1983 p. 100.
683
Marcu 2009, p. 174–175 remarcă forma ciudată a turnurilor porţilor oferind şi singura
analogie din provincia Dacia, în castrul de la Bumbeşti, construit însă la începutul secolului III.