136 / 530
135
oarecare măsură similitudini cu cea a terenului pe care se află amplasat castrul de la
Mehadia, unde o inundaţie masivă a dus la distrugerea întregii structuri interne a
castrului din secolele II–III, cu excepţia sistemului defensiv exterior
671
.
Cercetările recente din ultimele două decenii ezită a identifica existenţa unui
castru de pământ, lucru constatat corect doar de către Gr. Florescu în campania
efectuată. Trebuie adăugat faptul, că însăşi F. Milleker în mai multe descrieri ale
cercetărilor sale de teren, din anii 1881–1896, menţionează inundaţiile existente
chiar în momentul efectuării observaţiilor sale. Este curios că autorii nu fac nici o
referire asupra stratului de depunere ce depăşeşte nivelul de locuire propriu-zisă,
care este steril arheologic şi este de sorginte aluvionară.
În două lucrări publicate succesiv (de E. Nemeth, în actele Congresului de la
Pécs
672
şi apoi într-o variantă românească în asociere cu O. Bozu)
673
, autorii prezintă
secţiunile trasate, cu zonele în care au fost efectuate. Concluziile ar fi următoarele:
„
...castrul a avut un singur şanţ de apărare şi cu un singur zid de incintă propriu-
zis, care a fost ridicat pe panta exterioară a valului de pământ...
”
674
. Rezultă că
structura iniţială a fortificaţiei a avut incintă un val de pământ, la care s-au impus
anumite amenajări. La baza valului, înspre interior, a fost identificată o structură
din piatră menită a da soliditate terenului aşa cum corect a observat la vremea sa,
Gr. Florescu
675
. O situaţie similară se întâlneşte şi în cazul castrului de la
Praetorium
(Mehadia) pe latura de vest.
Datarea acestei etape nu este precizată în vreun fel de autorii săpăturilor, care,
de fapt, nici nu consideră posibilă existenţa unui castru de pământ iniţial invocând
prezenţa unui castru de acest tip, pe dealul Chilii, pe malul drept al râului Caraş.
Incinta din piatră pe care s-a ridicat castrul de la Vărădia din punctul numit
„Rovină” sau „Pustă” are la bază un val de pământ cu incintă de lemn surprinsă în
unele puncte, cu un şanţ de apărare în faţă. Datarea acestei etape poate fi apreciată
cu aproximaţie în timpul războaielor daco-romane, probabil anii 101–102, pe
măsura înaintării trupelor romane spre Dacia liberă sau în răstimpul celor două
războaie (102–105). Nu se poate preciza unitatea care a staţionat aici, probabil un
detaşament de legiune. După dezafectarea castrului din faza de pământ a avut loc
ridicarea castrului din piatră, ale cărui fundaţii au străpuns faza de lemn anterioară.
Castrul din piatră
(D: 154 × 172 m). Castru cu colţurile rotunjite orientat
după punctele cardinale, cu
porta praetoria
îndreptată spre nord
676
.
Zidul de incintă cu o lăţime de 1,10 m a fost construit în tehnica
opus
incertum
. Noile cercetări efectuate au adus un plus de informaţie, prin identificarea
unui zid interior aflat la 4,30 (5,00) m de zidul de incintă pe care îl dublează
677
. El a
671
Vezi mai jos.
672
Nemeth 2005, p. 689–695.
673
Nemeth, Bozu 2005 a, p. 201–210.
674
Nemeth, Bozu 2005 a, p. 202.
675
Florescu 1934, p. 63–65.
676
Gudea 1997, p. 26.
677
Judecând după planul ataşat la raportul din anul 2005 a de către E. Nemeth şi O. Bozu.