Background Image
Previous Page  106 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 106 / 530 Next Page
Page Background

105

multe construcţii rurale clar ridicate sub protecţie militară

522

. Am cita doar

descoperirile de la Devin

523

, Bratislava-Dubravka

524

. Acolo, ele apar mai ales după

războaiele marcomanice. În cazul nostru, acest lucru nu se poate încă prea bine

preciza cronologic. În ce măsură avem de a face cu un control militar al Moesiei

Superior în teritoriul de la nord de Dunăre, acest lucru a fost presupus şi probabil să

fi şi reprezentat o realitate în antichitate

525

, mai ales pentru descoperirile de la

Pancevo, Cuvin, Gaj, localităţi aflate în faţa

valului median.

Prezenţa ştampilelor legiunii a VII-a Claudia (de tipul LEG VII C.P.F) la

Banatska Palanka, Vrsac demonstrează existenţa aici a unor unităţi militare încă în

vremea împăraţilor Traian – Hadrian. Ele ar putea fi puse în legătură cu pregătirile

făcute pentru războaiele cu dacii din timpul împăratului Traian, la care legiunea a

participat cu efective importante. Ulterior, în cursul secolelor II–III, legiunea a VII-a

Claudia (ştampile de tipul LEC VII. CL) şi legiunea a IIII-a Flavia (ştampile de

tipul LEG. IIII. FL) sunt atestate la nord de fluviu la: Banatska Palanka, Vrsac.

Momentul este greu de precizat din punct de vedere cronologic. Ele s-ar putea data

în vremea războaielor marcomanice sau chiar anterior acestei date

526

, când efective

ale legiunii a IIII-a Flavia au staţionat în castrul de la Viminacium, în lipsa legiunii

plecată în campania din Orient.

Atât Banatska Palanka, cât şi Vrsac sunt două centre care se află aproape de

valul

median

din faţa Daciei, ceea ce sugerează prezenţa la un moment dat în

cursul secolelor II–III a unor efective militare din provincia vecină, aşa cum ele

apar şi pe linia de nord a Dunării la Pojejena, Moldova Nouă, Gornea etc.

B.

O a doua zonă geografică se constată la nord de

nisipurile de la

Deliblata

, până în apropiere de Mureş. Deliblata un teritoriu care a fost

nelocuit

,

doar la marginea „micului deşert” se constată mai multe aşezări atribuite mediului

sarmatic pe teritoriul localităţii moderne Alibunar (Serbia); pentru câteva St.

Trifunović oferă o datare largă în secolele II–IV, fără alte precizări

527

.

Spaţiul central al teritoriului de câmpie în discuţie, până la Tisa, este după

cum menţionam, puţin cercetat. Habitatul rural aici este atestat de cercetările de

teren destul de sporadice sau, în cel mai bun caz, prin câteva sondaje izolate.

Aceste aşezări rurale erau încadrate într-o denumire generică de aşezări din

secolele III–IV. O departajare cronologică s-a putut opera prin analiza cu

atenţie

a

inventarului descoperit constând îndeosebi din ceramică lucrată cu mâna de factură

locală dacică, alături de fragmente de ceramică cenuşie fină lucrată la roată de

tradiţie La Tène. Prezenţa unor piese de import de fapt, destul de puţin numeroase

din bronz sau fier (mai ales fibule) sau sticlă (mărgele), alături de ceramică romană

522

Vaday 2003, p. 213–216.

523

Pieta 2003, p. 216–218.

524

Elschek 2003, p. 218–220.

525

Gudea 2001, passim.

526

Pentru legiunea a IIII-a Flavia probabil acest moment poate fi să fie pus în legătura cu

războaiele lui Lucius Verus (?).

527

Trifunović 1990, p. 213–220.