Istoria Banatului Antichitatea

107 / 530

106
de import, precum cea de lux de tip terra sigillata, a fragmentelor de amfore,
ceramică roşie de uz comun provincial au permis o departajare a unor descoperiri
arheologice în timpul provinciei Dacia (secolele II–III). Deocamdată, o încadrare
cronologică mai riguroasă nu este posibilă. O datare mai riguroasă oferă fibulele de
bronz sau fier, dar în rare cazuri numărul lor este mai mare de unul sau două
exemplare pe sit. O explicaţie există în acest caz, întrucât nici una din aşezările
rurale identificate arheologic nu a fost cercetată exhaustiv. În majoritatea cazurilor
au fost întreprinse săpături arheologice preventive cu caracter de sondaje. În
general, însă atât pe teritoriul actual al României, cât şi al Serbiei de astăzi se
constată mai ales aşezări identificate prin sondaje caracterizate prin una sau mai
multe locuinţe, uneori însoţite cu gropi de provizii, sau alte anexe precum, cuptoare
menajere etc. Inventarul acestora este modest, predomină mai ales ceramica în
stare fragmentară şi în rare cazuri sunt documentate piese de metal.
Prin urmare, deocamdată în Banatul de câmpie pot fi menţionate relativ
puţine aşezări care se încadrează în parametrii unei aşezări rurale cu ocupaţii clar
precizate agricole sau meşteşugăreşti. O excepţie în acest sens o reprezintă aşezarea
dacică de la Timişoara – Freidorf (nivelul I databil în timpul Provinciei Dacia)
cercetată sistematic mai mulţi ani din 1984 – până în anul 1998 şi în anii 2000–
2002 şi apoi în toamna anului 2006 când a fost întreprinsă o săpătură preventivă în
sectorul de sud al aşezării.
Am aminti astfel pe teritoriul Banatului românesc, aşezările de la Cioreni-
Timişoara, Freidorf (nivelul I) – Timişoara – Dumbrăviţa, Foeni, Sânnicolau Mare
şi mai nou Liebling (jud. Timiş) din apropierea imediată a valului median, care se
datează spre sfârşitul secolului II şi începutul secolului III p. Chr.528, iar pe teritoriul
Serbiei, de astăzi sunt de menţionat descoperirile de la Subotica529, Banatski
Karlovac530; Becej531 , Alibunar532, Gaj, Kovačiča, Botoš – Aradac, Bočar533 etc.
C. O a treia zonă geografică se concentrează în preajma cursului vechi al
râului Mureş având o aşezare reprezentativă în cea de la Sânnicolau Mare din locul
numit Sălişte 534.
O descoperire recentă din anul 2005535 a evidenţiat prezenţa aici a unui
mormânt deducem feminin pe baza unui inventar de podoabe din aur (colier cu un
528 Benea 1996, passim; Mare 2004, passim.
529 Benea 1996, nr.164 cu bibliografia.
530 Benea 1996, nr. 8 cu bibliografia.
531 Benea 1996, nr. 15 cu bibliografia.
532 Trifunović 1988–1989, p.
533 Benea 1996, p. 123.
534 Benea 2011, p. 85–98.
535 Bejan, Măruia, Tănase, 2011, p. p.161–180. În opinia mea, modul de dispunere a pieselor
ceramice şi lipsa unei schiţe desenate sau a fotografiei mormântului cu modul de aşezare a podoabelor
nu oferă posibilitatea unei înţelegeri corecte a complexului funerar. Nu neg posibilitatea existenţei
unui mormânt sarmatic timpuriu, dar contextul de descoperire este cu totul neclar. Pe de altă parte,
este cu totul ciudată, maniera de negare a unor descoperiri funerare relevate de descoperirile lui M. Macrea
şi M. Moga în anul 1947, cu care debutează articolul de faţă?! Am menţiona de asemenea ceramica
fragmentară de culoare roşie de factură romană constatată pe suprafaţa complexului de la Sălişte.