109
Lipsa unor aşezări rurale în acest areal, databile în prima jumătate a secolului II,
poate reprezenta una din măsurile impuse de strategia romană pentru apărarea
sud-vestului Daciei.
Cele mai timpurii aşezări, datate înspre sfârşitul secolului II, ar fi deocamdată
cele menţionate mai sus: Cioreni şi Freidorf (de la marginea Timişoarei), Dumbrăviţa,
poate şi Foeni din prima jumătate a secolului III.
Descoperiri databile în timpul Provinciei Dacia, având la bază ceramica
dacică lucrată cu mâna sau cea cenuşie de tradiţie La Tène, lucrată la roată, cu o
pastă de bună calitate, alături de
fragmentele ceramice de culoare roşie de factură
romană, fragmente de amforă, fragmentele de ceramică de lux terra sigillata, piese
de podoabă
, precum fibule romane au mai fost făcute la
Subotica
(aşezare în care
au fost descoperite fragmente mici de
terra sigillata
, alături de o fibulă romană în
formă de
T
)
545
, Banatski Karlovac (un fragment de fibulă din fier)
546
; Becej în
punctele
Botar-Zidar
,
Donjie Ugarica
,
Blejanka
(câte o locuinţa a fost dezvelită în
fiecare aşezare; doar la Donje Ugarica a fost descoperită o fibulă de bronz în formă
de
T
databilă în secolul II/II – secolul III)
547
, Alibunar
548
, Gaj fragmente de imitaţie
de
terra sigillata,
Kovačiča, Botoš –Aradac, Bočar
549
etc.
Se conturează astfel existenţa unui număr mic de aşezări identificate doar
prin câte o locuinţă sau două, care aparţin unor perioade timpurii. Nu se pot afirma
prea multe despre caracterul acestor aşezări. Ele sunt amplasate îndeosebi în zona
de câmpie, mai mult sau mai puţin apropiate de linia valului median care străbătea
întreg teritoriul din apropierea liniei Dunării, de la sud – spre nord.
Asemenea aşezări prezintă câteva elemente comune, care privesc în special
modul de organizare, dar şi inventarul lor. Astfel:
•
Locuinţele sunt de obicei sub formă de bordeie sau semi-bordeie, mai rar
locuinţe de suprafaţă. Mai rar, dispun de o vatră în interior, care de obicei este
amplasată în afara locuinţei. Aşezările cu locuinţe modeste de acest fel, îşi găsesc
analogii în mediul indigen al provinciei Dacia, precum cele de la Şura Mica, Slimnic
etc., ceea ce constituie un element important în atribuirea lor mediului dacic.
•
Existenţa unor amenajări gospodăreşti sub formă de: gropi de provizii,
gropi menajere, cuptoare menajere amplasate în preajma locuinţelor.
•
Inventarul locuinţelor este modest sub aspect material cuprinzând mai ales
ceramica de culoare cenuşie, de tradiţie La Tène şi ceramică grosieră lucrată cu
mâna (oale borcan în diferite variante, ceşti etc.). Prezenţa unor
importuri
romane
contribuie la datarea lor mai precisă în acest spaţiu.
•
Ateliere de olărie modeste care deserveau o aşezare sau altele câteva din
jurul acestora au fost constatate la Dolovo (Serbia), Vârşeţ, Freidorf-Timişoara,
Hodoni, de pildă.
545
Benea 1996, nr. 164 cu bibliografia.
546
Benea 1996, nr. 8 cu bibliografia.
547
Benea 1996, nr. 15 cu bibliografia.
548
Trifunović 1988–1989, passim.
549
Benea 1996, p. 123.




