261 / 414
261
de Construcţii Metalice din România, membru în
Asociaţia Generală a Inginerilor din România şi
vicepreşedinte de Timiş (din 2001), vicepreșe-
dinte al Comisiei Naționale de Inginerie Seismică
(din 2013).
Doctor honors causa
al Universităţii
Tehnice din Cluj-Napoca (2005). A fost distins
cu Premiul special la Salonul de invenţii din
Timişoara (1985) şi Constanţa (1987), cu Premiul
„Traian Vuia” acordat de Institutul Politehnic din
Timişoara (1985), Premiul „Anghel Saligny” al
Academiei Române (1990), pentru 16 lucrări
în domeniul instabilității strucurilor metalice,
cu Premiul Asociaţiei Generale a Inginerilor
din România (2003), cu premii ale Convenţiei
Europene de Construcţii Metalice (2003, 2007),
ale Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi
de Structuri din România (2004, 2005, 2007),
cu Premiul de excelenţă „Opera Omnia” acordat
de Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi
de Structuri din România (2005), cu Premiul
de Excelență al Fundației „Politehnica” (2010).
„Profesor Onorific” al Universității din Pécs,
Ungaria (2012).
DUMITRIU, PETRU
(8 mai 1924,
Baziaş, jud. Caraş-Severin
– 6 aprilie
2002, Metz, Franţa), scriitor român, Germania
Membru de onoare – 31 mai 1993
Studii liceale la Târgu Jiu şi universita-
re (Facultatea de Litere şi Filosofie) la Bucureşti
şi München. După revenirea în ţară, a desfăşu-
rat o intensă activitate publicistică. Între 1954
şi 1958 a fost director la Editura de Stat pen-
tru Literatură şi Artă şi redactor-şef al revistei
„Viaţa românească”;
fondator al seriei noi a co-
lecției „Biblioteca pentru toți” (1956). A debutat
în „Revista Fundaţiilor Regale” cu piesa
Preludiu
la
Electra
(1945) şi cu volumul
Euridice. 8 proze
(1947), urmat de nuvelele
Vânătoarea de vulpi,
Nopţile din iunie, O sută de kilometri
(1949) şi
de romanul
Drum
fără pulbere
(1951). În 1957 a
publicat
Cronica de familie
(3 vol.). În 1960 s-a
stabilit în Germania. A publicat un număr impre-
sionant de cărţi:
Les Boyards
(1960);
Les plaisirs
de la jeunesse
(1960);
Rendez-vous au Jugement
Dernier
(1961);
Incognito
(1962);
L’Extrême-
Occident
(1964);
Les initiés
(1966);
Le
souri-
re sarde
(1967);
Homme aux yeux gris
(3 vol.,
1968–1969);
Au Dieu inconnu
(1979);
Comment
ne pas l’aimer! Une lecture de l’Évangile selon
Saint Marc
(1981);
Zéro
ou le point de départ
(1981);
La liberté
(1983);
Mon semblable, mon
frère
(1983);
Walky-Talkie. Marcher vers Dieu,
parler à Dieu
(1983);
Je n’ai d’autre bonheur que
Toi. Essai de dévotion moderne
(1984);
La femme
au miroir
(1988);
La moisson
(1989);
Les amours
difficiles
(1989);
Les
amours singulières
(1990);
Proprietatea şi posesiunea
(1991);
Vârsta de aur
sau Dulceaţa vieţii (Memoriile lui Toto Istrati)
(1999) ş.a. În 2004 creația sa a fost reunită în
cele 3 vol. de
Opere
. O parte dintre lucrările
sale au apărut şi în diverse edituri româneşti.
Membru al Uniunii Scriitorilor (1950). A fost
distins cu Premiul de Stat, cls. II (1951) şi cu
Premiul „Charles Ulmont” (1990). Cetăţean de
onoare al municipiului Târgu Jiu (1993).
FLONTA, MARIA-LUISA
(n. 21 iulie 1944,
Timişoara
), biolog
Membru corespondent – 15 noiembrie 2011
A absolvit Facultatea de Biologie, Geogra
fie şi Geologie, Secţia biologie a Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1967). Şi-a
continuat specializarea în Germania ca bur-
sieră a Fundaţiei „Alexander von Humboldt” şi
în Belgia, la Universitatea KULeuven. Domeniile
sale de cercetare sunt fiziologia moleculară şi,
începând, cu anul 2000, neurobiologia, având