251 / 414
251
colab.);
Primejdia sectelor religioase pentru sta-
tele naţionale şi mijloacele de apărare
(1929);
Credinţa
,
morala şi neamul
(1929);
O mie de pil-
de pentru viaţa creştină
(1929, în colab.);
Cheia
sectelor religioase din România
(1930);
În slujba
misionarismului ortodox
.
Contribuţii la proble-
ma misiunei interne a bisericii prin intensifica-
rea predicei misionare
,
îndrumarea tineretului şi
organizarea carităţii creştine
(1930);
Acţiunea
catolică şi ortodoxia activă
(1931);
Glasul pietre-
lor. Principii călăuzitoare pentru
ortodoxia activă
(1931);
Taina pocăinţei şi intelectualii
(1931);
Preotul şi societatea de azi
(1932);
Brazde în ogo-
rul
Ortodoxiei
(1932);
Ortodoxia şi românismul
în trecutul
nostru
(1933);
Statul în faţa sectelor
(1933);
Darurile Duhului Sfânt
(1934);
Aprindeţi
darul lui Dumnezeu
(1934);
Flori din grădina su-
fletului
(1934);
Haina de nuntă
(1935);
Cultura
satelor noastre
(1935) ş.a. A lăsat şi câteva tra-
duceri, între care
Monahismul
,
idealurile şi is-
toria lui
de Adolf Harnack (1916). Membru al
Societății Scriitorilor Români și în Comitetul
central al Asociațiunii Transilvane pentru Limba
Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA).
CORNEANU, NICOLAE
(21 noiembrie 1923,
Caransebeş, jud. Caraş-
Severin
– 28 septembrie 2014,
Timișoara
),
mitropolit ortodox
Membru de onoare – 10 noiembrie 1992
Studii liceale la Caransebeş
(1934–
1942) şi superioare (Facultatea de Teologie)
la Bucureşti (1942–1946), unde în 1949 şi-a
susţinut teza de doctorat
Viaţa şi petrecerea
Sf. Antonie. Începuturile monahismului creş-
tin pe valea Nilului
. Concomitent, a urmat cur-
surile Facultăţii de Filosofie (1942–1946) şi
ale Facultăţii de Litere, Secţia filologie clasică
(1946–1948). În 1947 a fost numit profesor la
Academia Teologică din Caransebeş
(până în
1948), apoi a trecut ca secretar şi consilier cultu-
ral la
Mitropolia Banatului
. Între 1956 şi 1958
a funcţionat ca profesor de greacă şi franceză la
Seminarul Teologic din Caransebeş; în 1958 a
fost invitat, în calitate de conferenţiar de teolo-
gie simbolică şi de limbă greacă, la Facultatea de
Teologie din Sibiu. În 1960 a fost ales
episcop
de Arad
, iar în 1962
arhiepiscop al Timişoarei
şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului
,
cu reşedinţa la
Timişoara
. A participat la nume-
roase întruniri panortodoxe, făcând parte din
comisiile de dialog internaţional ortodox-catolic
şi ortodox-luteran. S-a numărat printre membrii
Consiliului Ecumenic al Bisericilor. A fost autorul
a numeroase cărţi, articole şi studii privitoare la
probleme teologice, cu precădere din domeniul
patristicii:
Simbolul scării şi treptelor în religiile
necreştine
(1959);
Semnificaţia originară a cu-
vântului „catolic”
(1959);
Chipul preotului adevă-
rat după Fericitul Ieronim
(1959);
Frumuseţea ca
atribut al dumnezeirii
(1959);
Aspecte din lirica
ambroziană
(1959);
Contribuţii ale tălmăcitori-
lor români la cunoaşterea „Scării” Sfântului Ioan
Sinaitul
(1964);
Muntele Sinai şi importanţa sa
în istoria bisericii creştine
(1966);
Ieşit-a semă-
nătorul. Culegere de predici
(1974);
Învăţătura
ortodoxă despre mântuire
(1983);
Culegere de
predici
(1984);
Studii patristice. Aspecte din ve-
chea literatură creştină
(1984);
Biserica româ-
nească din nord-vestul ţării în timpul perioadei
horthyste
(1986);
Învăţături ale Bisericii Ortodoxe
(1987);
Patristica mirabilia. Pagini din literatu-
ra primelor veacuri creştine
(1987);
Quo vadis?
Studii
,
note şi comentarii teologice
(1990);
Viaţa
şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare
(1998);
Origen şi Celsus. Confruntarea creştinismului
cu
păgânismul
(1999);
Pe baricadele presei bisericeşti
(2000);
Pe firul vremii. Meditaţii ortodoxe
(2000);
Miscelanea
patristica
(2001);
Popasuri duhov-
niceşti. De la Crăciun la Paşte
(2001);
Credinţă
şi viaţă
(2001);
Farmecul scrierilor patristice
(2002);
În pas cu vremea
(2002);
Farmecul scrie-
rilor patristice
(2002) ş.a. A tradus
Scara raiului
,
precedată de viaţa pe scurt a lui Ioan Scolasticul şi
urmată de cuvântul către păstor
de Ioan Scărarul
(1994). A coordonat şi câteva volume de stu-
dii teologice, între care traducerea operei lui
Boethius, culegere de studii dedicate
Teologiei or-
todoxe române
. După 1989 s-a ocupat de redac-
tarea celor două publicaţii bisericeşti timişene:
„Altarul Banatului” şi „Învierea”, colaborând şi la
alte reviste locale şi centrale. A depus o intensă