256 / 414
256
Premiul Uniunii Scriitorilor);
Măştile adevăru-
lui poetic
(1992);
Mai-mult-ca-prezentul
(1995);
Scriitori români
(2000);
T de la Trezor
(2001). A
scris şi literatură pentru copii:
Poveşti cum altele
nu-s
(1974);
Povestea celor zece fraţi
(1976). În
1996 a publicat tragedia
Brutus şi fiii săi
(pre-
miată de Uniunea Scriitorilor). Traducător din
franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă:
Codicele egipţian
de L. Sascia (1966);
Versuri ale-
se
de R. Dario (1967);
Un om sfârşit
de G. Papini
(1967);
Poezii
de Hölderlin (1971, în colab.);
Poezii
de Mallarmé (1972);
Poeme
de J. Guillen
(1980, în colab.);
Faust
de Goethe (1982);
Atlas
de sunete fundamentale
(1988);
Poezii
de Paul
Valéry (1989). Membru al Uniunii Scriitorilor din
România (din 1966). A fost distins cu Medalia
„Goethe” a Institutului „Goethe” din München
(1982), cu Premiul european pentru literatură
acordat de comuna literară Vârşeţ-Iugoslavia
(1990) şi cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor
Români din Israel (1997).
DORDEA, TOMA
(1 ianuarie 1921, Bungard, jud. Sibiu – 11 aprilie
2015,
Timișoara
), inginer
Membru titular – 8 noiembrie 1994
(membru corespondent – 9 martie 1991)
Preşedinte al Filialei Timişoara a Academiei
Române (1994–2004)
Cursurile primare le-a urmat în locali-
tatea natală; Liceul „Gheorghe Lazăr” la Sibiu
(1932–1940). A devenit inginer diplomat cu men-
ţiunea
magna cum laude
al Şcolii Politehnice
din Timişoara
(1946). A efectuat o speciali-
zare de trei luni la Institutul de Energetică din
Moscova şi la Institutul Politehnic din Leningrad
(1960). În 1963 a devenit doctor în ştiinţe teh-
nice. A fost asistent universitar, şef de lucrări,
conferenţiar,
profesor universitar la Institutul
Politehnic din Timişoara
(1947–1992); pro-
fesor consultant (din 1992) la
Universitatea
„Politehnica” din Timişoara
; conducător la doc-
torat la specialitatea maşini electrice; șef de ca-
tedră (1963–1981 şi 1984–1990) la Catedra de
maşini şi utilizări electrice din cadrul Facultății
de Electrotehnică a Institutului Politehnic din
Timişoara; prodecan, apoi decan la Facultatea de
Electrotehnică (1953–1968); prorector (1981–
1984) la Institutul Politehnic din Timişoara;
cercetător ştiinţific (1952–1953) la Centrul de
Cercetări Tehnice, Baza de Cercetări Ştiinţifice
din Timişoara a Academiei Române; membru în
Comisia Superioară de Atestare (1968–1998);
membru în comisia de recepţie pentru hidro-
centralele de pe Someş şi Sebeş (1978–1984);
membru în comisiile de analiză şi control pentru
avariile de la C.H.E. Râul Mare Retezat (1985) şi
de la centralele termice Rovinari şi Turceni. Ca
domenii principale ale activităţii desfăşurate au
fost: aparate de măsurare electrică pentru prize
de pământ, procese electromagnetice în maşini şi
transformatoare electrice, teoria maşinilor elec-
trice, metode de proiectare optimală a maşinilor
electrice (a maşinilor de inducţie – cele mai uti-
lizate dintre maşinile electrice – şi a înfăşurărilor
de curent alternativ ale maşinilor de mare şi foar-
te mare putere realizate cu bare Roebel). A con-
dus colective care au soluţionat prin contract
probleme puse de industrie (încercări de maşini
electrice la „Electromotor” şi „Reşiţa”), problema
maşinilor electrice liniare iniţiată la Timişoara
în cadrul contractelor încheiate cu Ministerul
Construcţiilor de Maşini şi apoi cu „Electroputere”
din Craiova în cadrul cărora s-au calculat, execu-
tat şi încercat motoare electrice lineare, în scopul
propulsiei cu astfel de maşini, pentru transport
de minereuri, cărbuni, balast şi pentru trans-
port de persoane. A abordat şi problema crio-
geniei: au fost antrenate unităţi de cercetare şi
din învăţământ (Institutul Naţional de Fizică,
Universitatea din Cluj-Napoca, Universitatea din
Oradea, ICPIAF din Cluj-Napoca) şi realizate apa-
rate pentru măsurători la temperaturi joase, vase
Dewar pentru gaze lichefiate (azot, hidrogen şi
heliu) şi maşini frigorifice de lichefiere a heliu-
lui. S-a preocupat de probleme privind realizarea
de generatoare de inducţie pentru unităţi aero-
electrice în vederea obţinerii de energie electri-
că pe cale neconvenţională din energia vântului.
Rezultatele obţinute personal sau în colaborare
au fost prezentate în 15 cărţi şi peste 120 de ar-
ticole şi lucrări ştiinţifice apărute în publicații