247 / 414
247
CIOROGARIU, ROMAN
(ROMUL/ROMULUS)
(6 decembrie 1852,
Pecica, jud. Arad
– 21 ianuarie
1936, Oradea), episcop ortodox, pedagog şi ziarist
Membru de onoare – 12 iunie 1921
Studii liceale la Arad
, Pojon (Bratislava)
şi Hódmezővásárhely şi superioare la Oradea
(Academia de Drept) şi
Arad (Institutul
Teologic)
. Şi-a continuat pregătirea la Leipzig şi
Bonn (1877–1879). În 1881 a fost numit profe-
sor la Institutul de Teologie din Arad, pe care l-a
şi condus în calitate de director (1901–1917). În
1917 a fost numit vicar eparhial de Oradea, iar în
1920 – episcop, fiind primul episcop ortodox de
Oradea. A fost membru în Comitetul executiv al
Partidului Naţional Român din Transilvania (îm-
preună cu M. Velicu, a organizat activitatea clu-
bului comitatens al Partidului Naţional Român
din Transilvania); între 1918 şi 1919 a fost preşe-
dinte al Consiliului Naţional Român din Bihor;
membru în Senatul României (1920–1936). S-a
numărat printre susţinătorii construirii localuri-
lor Preparandiei (1884) şi Institutului Teologic
din Arad. A depus eforturi în vederea înfiinţării
Academiei Teologice din Oradea, a societăţii
pentru femei „Altarul”, a Şcolii de Cântăreţi din
Oradea, a unei tipografii pentru cărţi bisericeşti
etc. A contribuit la înfiinţarea ziarului „Tribuna
poporului” şi la editarea ziarului „Tribuna”;
a fost redactor al revistei „Biserica şi Școala”
(1901–1917). A lăsat câteva cărţi, între care:
Spre prăpastie
(1911);
Zile trăite
(1926);
Horia
şi Cloşca
(1931);
Speranţa-Lumina-Biserica şi
Şcoala-Tribuna
(1934) ş.a.
CIŞMAN, ALEXANDRU
(18 august 1897, Iaşi – 26 iulie 1967,
Timişoara
),
fizician
Membru corespondent – 21 martie 1963
Studii liceale şi universitare (Facultatea
de Știinţe) la Iaşi. În 1924 şi-a susţinut teza
de doctorat despre
Studiul propagării sunetului
în lichide
. Şi-a continuat specializarea în do-
meniul oscilaţiilor electromagnetice în Franţa
(Universitatea din Nancy, 1924–1926) şi în
Germania (la Uzinele „Telefunken”, 1928 şi la
Politehnica din Dresda, 1930). Între aceste călă-
torii de studii s-a aflat la Iași, unde a construit
primul post de radio-emisie din țară. A fost profe-
sor de radiotehnică (1938–1941) şi apoi de fizică
generală (1941–1948) la Şcoala Politehnică din
Iaşi, aflată în refugiu la Cernăuţi (1941–1944).
În 1948 s-a transferat la
Institutul Politehnic
din Timişoara
, unde a predat fizica generală
şi a fost şef al Catedrei de electricitate de la
Universitatea din Timişoara
(1963–1967); şef
al Colectivului de cercetări în fizică din cadrul
Bazei de Cercetări din Timişoara
(1951–1959).
De numele său se leagă organizarea la Timişoara
a unui laborator modern de magnetism, în ca-
drul căruia a studiat „efectul Barckhausen” rela-
tiv la histereza de rotaţie la pături feromagnetice
subţiri, pure sau aliate, obţinute prin electro-
liză; a descoperit apariţia stratificării spontane
la peliculele feromagnetice obţinute electroli-
tic sub curent constant; a făcut studii relativ la:
efectul magneto-mecanic (dependenţa duratei
de amortizare a oscilaţiilor mecanice de starea
de magnetizare a probei feromagnetice); de-
pendenţa efectului magneto-mecanic de ciclul
de histerezis de deformare; structura domeniilor
Weiss prin tehnica Bitter; influenţa tratamente-
lor termice asupra proprietăţilor peliculelor fe-
romagnetice ş.a. S-a ocupat şi de unele proble-
me de fizică aplicată: a studiat energia eoliană