Istoria Banatului Otoman

65 / 350

64
În astfel de împrejurări, listele de plată a soldelor din 1591 atestă prezenţa
unui număr de 19 martolosi numai în cetatea Viziaş315 din sandjakul Lipova.
După 1552 şi în tot veacul al XVII-lea se constată absenţa martolosilor din
garnizoanele cetăţilor sandjakului Cenad, cu excepţia celor cantonate în reşedinţa
acestei unităţi administrativ-militare şi în palanca Beşenova. Astfel, în perioada
1591–1634 numărul martolosilor din cetatea Cenad a înregistrat o serie de oscilaţii,
de la 31 de luptători (din care 24 sârbi creştini) în 1591316, la 15 martolosi
în 1621317, 18 în 1628–1629 şi 20 în 1629–1630 318, pentru a ajunge în 1634 la
19 martolosi319. La Beşenova listele de solde datând din 1621 au înregistrat
prezenţa a 21 martolosi, toţi creştini balcanici conduşi de Vuk aga şi de locţiitorul
său Avram320. Numărul lor s-a redus în anii 1628–1630 la 17 321, pentru a spori în
1634 la 18 martolosi (din care 17 creştini) distribuiţi în 2 plutoane sub comanda lui
Ali aga şi a locţiitorului său Mladin322.
Spre deosebire de izvoarele cunoscute până în prezent cu privire la sandjakurile
Timişoara, Lipova şi Cenad, în registrul de recensământ întocmit în anul 1569
pentru sandjakul Moldova au fost înscrişi locuitorii cetăţii Moldova Veche,
respectiv garnizoana precum şi timarioţii cu soldă, azapii şi martolosii. Numărul de
24 de martolosi creştini atestat în 1569323 s-a redus în 1591 la 23 martolosi creştini
dintr-un total de 25 luptători prezenţi324.
Spre deosebire de cetăţile din sandjakurile amintite până acum, în toate
garnizoanele cantonate în fortificaţiile sandjakului Moldova au existat corpuri de
martolosi, cu excepţia cetăţii Mehadia, care a controlat accesul în culoarul Timiş-
Cerna. Prezenţa martolosilor în cetăţile Orşova, Moldova Veche, în palăncile şi
parkanele Haramul Vechi de lângă Stara Palanka, Haramul Nou (Haram-i djedid
sau Yeni Palanka), Dubova şi Liubcova a fost impusă deopotrivă de situarea lor
geografică şi de rolul lor în sistemul de apărare al vilayetului Timişoara, dat fiind
că ele au păzit cursul Dunării şi al râurilor Caraş şi Nera. Izvoarele cunoscute până
în prezent au multe lacune, cuprinzând informaţii numai despre garnizoanele
acestor fortificaţii din veacul al XVII-lea. Dacă cetatea Orşova a fost stăpânită de
otomani încă din anul 1552, în schimb listele de plată a soldelor din anul 1621 sunt
până în prezent primul izvor care menţionează numele a 45 de martolosi, din care
38 creştini325. Există totuşi posibilitatea ca, până în 1621, soldele oştenilor din
garnizoana Orşova să fi fost plătite din încasările vistieriilor dunărene sau
balcanice. Până în anul 1634, ponderea şi numărul martolosilor garnizoanei din
315 Ibidem, p. 1462.
316 Ibidem, p. 1431.
317 Ibidem, p. 1432 în afara comandantului Hüseyin aga şi a locţiitorului său, toţi martolosii au
fost sârbi creştini.
318 Ibidem.
319 Ibidem, p. 1434.
320 Ibidem, p. 1445.
321 Ibidem, p. 1446.
322 Ibidem.
323 Ibidem, p. 1408.
324 Ibidem, p. 1410.
325 Ibidem, p. 1414.