60 / 350
59
primul rând dintre
voinucii
vlahi, sârbi şi bulgari, în schimb plutoanele de
martolosi
au jucat acelaşi rol în fortificaţiile
vilayetului
Timişoara în a doua jumătate a
secolului al XVI-lea, dar mai ales în deceniile din veacul următor. Totodată, au
existat şi
voinuci
, numiţi şi
branik
262
, amintiţi sporadic în secolul al XVI-lea şi
frecvent în deceniile 2 şi 3 ale veacului următor în listele de plată a soldelor
oştenilor cantonaţi în cetăţile
vilayetului
Timişoara. Având în limbile bulgară şi
sârbo-croată sensul de luptător, apărător,
branik
este sinonim cu cel de
voinuk
(
vojnuk
). De altfel registrele de oşteni alcătuite în secolul al XVI-lea cuprind liste
de
martolosi
în care se află câte un nume de luptător creştin cu precizarea satutului
său de
branik
263
. Mai târziu, în veacul următor, mai cu seamă în 1621, soldaţii
luptători numiţi
branik
au slujit fie în plutoanele de călăreţi (
faris
) şi pedestraşi (
azab
),
fie în plutoane de-sine-stătătoare din câteva cetăţi şi fortificaţii ale
sandjakurilor
Timişoara, Moldova şi Cenad. De pildă, în cetatea Vârşeţ din
sandjakul
Timişoara
corpul călăreţilor
branik
, comandat de Gyuro aga, era alcătuit din 49 sârbi creştini
264
,
în timp ce la fortificaţia din Panciova efectivul de 111 oşteni cu soldă a constat
dintr-un număr mare de soldaţi-ţărani având statutul de
branik
265
şi de
müsellem
(scutelnic), slujind fie pentru soldă, fie pentru scutirea lor de dări. Tot în 1621, în
listele de plată a soldelor pentru oştenii din fortificaţia Moldova Veche (Moldova)
din
sandjakul
Moldova a fost înscris pentru o soldă zilnică de 25 akçe numele
ofiţerului Stepan Branik
266
, comandantul corpului
branik
-ilor constituit din soldaţi-
ţărani. În schimb, în 1621 paza cetăţii Becicherec (Zrenjanin) din
sandjakul
Cenad
le-a fost încredinţată
branik
-ilor recrutaţi din rândul soldaţilor-ţărani ai regiunii
amintite, aşa cum rezultă din listele de plată a soldelor. Beneficiari ai scutirilor de
dări, oştenii
branik
au supravegheat sub conducerea comandanţilor proprii, Sefer şi
aga Nicola
267
, ţinutul întins şi mlăştinos din jurul Becicherecului. Folosirea unui
număr crescând de
branik
, „luptători” creştini de origine balcanică, de către autorităţile
otomane a coincis totodată cu pierderea funcţiei deţinute până în 1552 de cetatea
Becicherec în planurile de expansiune otomane. După cucerirea cetăţii Timişoara
din 1552, acest punct strategic a încetat să mai fie un cap de pod al înaintării
otomane spre Banat, devenind doar o etapă obligatorie a drumului strategic de la
Titel la Timişoara. Deşi
branikii
şi-au păstrat statutul de trupe neregulate formate
din soldaţi-ţărani, o parte a lor a fost totuşi încorporată în garnizoana unor fortifi-
caţii otoamne ca o unitate militară de-sine-stătătoare. Este cazul corpului de
branik
din cetatea Vârşeţ la 1621
268
.
Spre deosebire de corpul
branik
, prezenţa modestă sau mai numeroasă a
martolosilor
în rândul trupelor cantonate în cetăţile
vilayetului
Timişoara reflectă
de cele mai multe ori însemnătatea şi rolul strategic jucat într-un moment sau altul
de o anumită fortificaţie în sistemul otoman de apărare a Banatului. În Imperiul
262
Kl. Hegyi,
op. cit
., vol. I, p. 40.
263
Ibidem
.
264
Kl. Hegyi,
op. cit
., vol. III, p. 1374.
265
Ibidem
, p. 1395.
266
Ibidem
, p. 1411.
267
Ibidem
, p. 1437.
268
Ibidem
, p. 1374.