Istoria Banatului Otoman

64 / 350

63
din care 38 creştini balcanici304. Spre deosebire de situaţia acestor efective de
martolosi, la Şarad numărul de 14 martolosi existent în anii 1623–1630 s-a
menţinut constant şi mai târziu, în 1634305, în timp ce la Rudna a crescut în
intervalul 1628–1630 de la 29 la 32 martolosi306, pentru ca în 1634 izvoarele să
precizeze prezenţa a 3 plutoane incomplete, în care se aflau 12 creştini balcanici307 .
Întocmai ca în cazul cetăţii Timişoara, şi în privinţa martolosilor cantonaţi în
cetatea Lipova nu există încă informaţii pentru perioada 1554–1591, deoarece
această categorie militară auxiliară nu a fost înscrisă în defterele de timare
din anii 1554, 1567 şi 1579. De abia în listele de solde întocmite între 25 aprilie şi
18 octombrie 1591 s-au înregistrat 46 martolosi, din care 31 sârbi creştini şi 2 agale:
Ibrahim şi Hasan, împreună cu 62 călăreţi (faris ), 3 dulgheri şi 117 azapi308.
Expediţia de cucerire a cetăţii Lipova din 1595 condusă de Gheorghe Borbély a pus
capăt stăpânirii otomane asupra cetăţilor Şiria, Şoimuş, Viziaş şi a fortificaţiei
Vărădia de Mureş, precum şi asupra văii Mureşului. Dar, odată cu predarea Lipovei
în 1616 de către Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, autorităţile otomane au
dislocat în cetate 953309 de oşteni, provenind şi din garnizoana fortăreţelor Ineu
(171), Şoimuş (18), Şiria (23), Vărădia de Mureş (46), care fuseseră anexate în
1595 principatului autonom al Transilvaniei. Potrivit listei de solde întocmite în
1621, la Lipova a existat un număr de 134 martolosi alcătuit din 63 oşteni (din care
62 creştini balcanici), 35 martolosi din Ineu (din care 32 creştini balcanici) repartizaţi
în 4 plutoane incomplete, 16 martolosi din Vărădia de Mureş (din care 15 creştini
balcanici)310, precum şi din 20 martolosi din Ictar (din care 19 creştini balcanici)311.
Dar restabilirea hotarului vilayetului Timişoara la linia Mureşului s-a aflat în
strânsă legătură atât cu scăderea numărului de oşteni din garnizoana Lipovei la 869
cât şi cu reducerea frapantă a corpului de martolosi la numai 32 luptători312. Mai
mult, absenţa martolosilor dar şi cea a altor contingente fie de azapi, fie de călăreţi
din câteva cetăţi ale sandjakului Lipova se explică printr-o măsură adoptată de
divanul imperial, comunicată la 17 martie 1568 prin ordinul sultanului adresat
beglerbegului de Timişoara. Este vorba de demolarea cetăţii Vârşeţ, a palăncilor
Pančevo, Arad şi Pâncota, precum şi de micşorarea garnizoanei de la Felnac, Făget
şi Şoimuş313. În pofida acestui ordin, hotărârea divanului imperial nu a mai fost
îndeplinită, de vreme ce fortificaţiile nu au mai fost distruse, iar – cu excepţia
garnizoanei din Felnac redusă la 15 apărători314 – efectivele din cetăţile Făget şi
Şoimuş nu au suferit nici o schimbare.
304 Ibidem, p. 1403.
305 Ibidem, p. 1406.
306 Ibidem, p. 1405.
307 Ibidem.
308 Ibidem, p. 1456.
309 Ibidem, p. 1451.
310 Ibidem, p. 1454.
311 Ibidem, p. 1455.
312 Ibidem, p. 1456, 1457.
313 7. Numaralı Mühimme Defteri, doc. nr. 1148.
314 Kl. Hegyi, op. cit., vol. III, p. 1378.