59 / 350
58
aducând cu el raialele comunei amintite mai sus, el ajutase la propăşirea
ţinutului”
255
. Pentru opţiunea sa politică şi obţinerea unui statut privilegiat, preotul
Petre a suferit represalii din partea călăreţilor imperiali, care l-au atacat şi i-au luat
capul
256
. La recensământul din 1554 tot în cartierul Tesvár a mai fost înregistrat şi
un alt timariot creştin, spahiul Radko Sinorenčič (Sinorencsity), căsătorit, împreună
cu fiul său Gyurko, necăsătorit
257
.
Recensămintele desfăşurate în
sandjakurile
Timişoara şi Moldova până către
anul 1569 au pus în lumină o anume stratificare a categoriei spahiilor în trei
grupări. În primul rând recenzorul a înregistrat numele şi calitatea de spahiu, în cel
de al doilea s-a specificat deasupra numelui starea sa de a fi fost disponibilizat
(
mazul
) şi de solicitare a unui
timar
, în timp ce ultimul grup i-a reunit pe fiii
spahiilor (
sipahizade
)
258
. În realitate, nu au existat deosebiri semnificative între
ultimele două grupuri. Dimpotrivă, ele se explică pe deplin. În principiu şi în
conformitate cu
kanunul
, fiul de spahiu a avut dreptul de a moşteni
timarul
tatălui
său. Dar atât timp cât nu i s-a atribuit un izvor de venit corespunzător, el a fost
asimilat şi inclus în grupul disponibilizaţilor (
mazul
). În ceea ce-i priveşte pe
spahiii din
sandjakurile
Timişoara şi Lipova, ei au fost numiţi cu toţii de sultan
printr-o diplomă imperială (
ba berat
), dobândind prin urmare scutirea de sarcini
fiscale. Din punct de vedere numeric, s-au înregistrat 33 de spahii
259
la recensă-
mântul din 1569, dintre care 31 au fost înscrişi în registrul detaliat (
mufassal
) şi
2 în registrul de distribuire a
timarelor
(
idjmal
). Această cifră dovedeşte faptul că,
la un deceniu şi jumătate de la recensământul din 1554, numărul spahiilor creştini
s-a dublat odată cu reducerea la un sfert
260
a numărului efectiv al
timarelor
. Aşadar,
vistieria imperială de la Istanbul a luat măsuri împotriva fragmentării şi dispersiei
timarelor
, recurgând la scutirea spahiilor creştini de sarcinile lor personale ca
răsplată pentru prestarea slujbelor militare. De aceea s-a constatat prezenţa unui
singur spahiu în 1567 în satul Szentmihāly (azi Sânmihaiu Român) şi a unui alt spa-
hiu disponibilizat (
mazul
) în acelaşi an în satul Csontaszék (localitate azi dispărută,
aflată la vest de Iecea Mare)
261
, aşezări omeneşti în hotarele Becicherecului Mare
(Zrenjanin) din
nahiya
cu acelaşi nume a
sandjakului
Cenad.
În funcţie de posibilităţile locale şi de necesităţile de moment, autorităţile
otomane au inclus în trupele lor auxiliare pe lângă timarioţii creştini (spahii), oşteni
şi categorii militare creştine, pământene şi de la sud de Dunăre. În pofida
caracterului lor lacunar, listele de plată a soldelor în
vilayetul
Timişoara vădesc
împreună cu cărţile de lege (
kanunname
) promulgate pentru
sandjakurile
Timişoara
şi Lipova particularităţile acţiunii de integrare în clasa
askeri
a oştenilor creştini ca
forţe auxiliare ale garnizoanelor cantonate în fortificaţiile din Banat. Dacă în
cetăţile otomane situate între Belgrad şi Vidin forţele auxiliare au fost recrutate în
255
M. Mehmed,
Documente turceşti
..., doc. nr. 48, p. 56.
256
Ibidem
.
257
P. Fodor,
op. cit
., p. 319.
258
Kl. Hegyi,
op. cit.
, p. 346.
259
Ibidem.
260
Ibidem
.
261
Gy. Káldy-Nagy,
A csanádi szandzsák
, p. 255, 266.