58 / 350
57
cele două categorii de registre precizează obligaţiile unui număr total de 15 spahii.
Pe lângă datoria lor principală de a lua parte la expediţii şi războaie li s-a încredin-
ţat colonizarea cu ajutorul cnezilor a satelor pustiite, aşa cum rezultă dintr-un ordin
imperial emis în perioada 14 ianuarie – 2 februarie 1556, transcris în registrul de
distribuire a
timarelor
251
. În plângerea sa adresată autorităţilor centrale din Istanbul,
voievodul Petko Pavics a raportat faptul că recensământul
sandjakului
Timişoara
nu i-a asigurat dobândirea unui venit de 10.000 akçe de la
timarele
atribuite în
nahiyele
din centrul acestei unităţi administrativ-militare. Prin urmare, prin ordinul
imperial dat recenzorului Halil beg, însărcinat cu distribuirea
timarelor
în
sandjakul
Timişoara i s-a cerut punerea în posesie a unor sate pustii, pe care Pavics urma să
le colonizeze şi să primească un venit anual de 10.000 akçe. Într-adevăr Pavics a
dobândit în
nahiya
Vârşeţ patru locuri pustii, denumite în mod generic sate: Lácina
Selişte, Gorni Belobreg, Kuruscica şi Izbişte, transformate după o perioadă de cinci
ani în aşezări populate în mare măsură
252
. Dacă aşa-numitele sate, atribuite lui
Pavics nici nu au fost înregistrate în cursul recensământului din 1554, în schimb
posesorul lor s-a străduit să le colonizeze în chip mulţumitor.
În cazul oraşului Lipova, înaintarea armatei otomane însoţită de retragerea
trupelor imperiale comandate de Bernardo de Aldana a determinat depopularea sa
semnificativă. Acest fapt explică absenţa oricărui negustor maghiar de la recensă-
mintele făcute de autorităţile otomane în anii 1554, 1567 şi 1579. Cu toate acestea
după încetarea ostilităţilor şi instaurarea noii stăpâniri otomane, o parte a locuitorilor
s-a întors la Lipova, astfel că în 1554 s-au înregistrat 64 capi de familie
253
. Totodată
în condica de recensământ databilă în anul amintit a fost înscris mitropolitul
episcop (
metrebolid Viladika
) Nestor, căsătorit, locuind în cartierul Tesvár (Töviskvár
sau Citadela nouă). De altfel mitropolitul Nestor a fost luat în evidenţa autorităţilor
otomane cu trei ani înaintea restaurării patriarhiei din Ipek la iniţiativa vizirului
Sokollu Mehmed paşa. Dar simpla menţiune a mitropolitului Nestor lipsită de vreo
altă precizare a statutului său social nu exclude însă posibilitatea dobândirii după
1554 a calităţii de timariot creştin, de care s-au bucurat câţiva prelaţi din ţinuturile
balcanice îndată după cucerirea lor de otomani. De pildă, la recensământul
sandjakului
Arvanid din Albania, în ţinutul seniorului Gin (Gjon) Zenebissi (
Zenebis
vilayeti
), un mitropolit şi trei episcopi au primit
timare
în afara celor 56 spahii
creştini, timarioţi la rândul lor
254
. Spre deosebire de mitropolitul episcop Nestor,
căsătorit, preotul Petre din plasa (
nahiye
) Tăuţi (
Tutindje
) a
sandjakului
Lipova a
dobândit statutul de spahiu posesor de
timar
în schimbul supunerii sale necondiţio-
nate şi grabnice şi a tuturor supuşilor creştini aflaţi sub ascultarea sa: „Popa Petre,
fiind unul dintre spahii comunei Tundja (?) dependentă de
sandjakul
Lipova venise
şi se supusese primul în momentul cuceririi
vilayetului
respectiv. De asemenea
251
P. Engel,
A Temesvári és Moldovai szandzsák törökkori települései (1554–1579)
, Szeged,
1996, p. 84, 28, 80, 68.
252
P. Fodor,
Lippa és Radna
..., p. 317.
253
Ibidem
.
254
H. Inalcik,
Ştefan Duşan’dan Osmanlı Imparatorluğuna. XV. asırda Rumeli’de hıristiyan
sipahiler ve menşeleri
, în H. Inalcik,
Osmanlı Imparatorluğu. Toplum ve Ekonomi üzerinde Arşiv
Çalışmaları, Incemeleri
, Istanbul Eren, 1992, p. 85.