Istoria Banatului Otoman

53 / 350

52
dările plătite de 18 sate situate în nahiya Békés224. Din punct de vedere valoric,
venitul hâsurilor împărăteşti încasat într-un singur sandjak a fost aproape identic cu
cel de 800.000 de akçe225 rânduit în septembrie 1552 beglerbegului de Timişoara,
Kasım paşa.
Diferită a fost însă structura hâsului beglerbegului de Timişoara, supusă
numeroaselor schimbări de ordin fiscal şi administrativ-teritorial. În 1554, în
venitul beglerbegului a fost inclusă şi suma de 16.000 de akçe, reprezentând dările
plătite de oraşul Lipova şi aşezarea de la Radna226. Mai târziu, acest izvor de venit
a fost trecut în folosul sandjakbegului de Lipova, după cum rezultă din registrele de
recensământ întocmite în anii 1567 şi 1579 227. În schimb în 1579 beglerbegul de
Timişoara a deţinut ca hâs în nahiya Zarand a sandjakului Gyula satele următoare:
Kétegyház (Chitihaz) cu un venit de 19.400 akçe228 şi Comlăuş, valorând 15.360 akçe,
la care s-au adăugat 750 akçe reprezentând dijmele plătite pentru pusta Heleben a
satului amintit229, precum şi suma de 5.697 akçe230 percepută pentru pusta Cserenegyház,
dependentă de satul Bodon.
După ocuparea cetăţii Ineu (1568) şi întemeierea sandjakului cu acelaşi nume,
extinderea suprafeţei vilayetului Timişoara a schimbat cu totul structura hâsului
beglerbegului. În 1660, sandjakurile Timişoara şi Ineu231 au avut statutul de hâs al
beglerbegului Hüseyin, atestat de registrul în care au fost înscrişi soldaţii şi
comandanţii participanţi la expediţia de cucerire a cetăţii Oradea. Structura acestui
hâs nu a fost confirmată însă de însemnările de călătorie ale lui Evliya Çelebi, care
a menţionat numai valoarea sa de 806.790 akçe232. Mărimea hâsurilor dobândite de
sandjakbegi a depins nu numai de rangul şi autoritatea fiecărei persoane în parte, ci
mai cu seamă de însemnătatea cetăţilor lor de reşedinţă şi mai puţin de suprafaţa de
teren dată în folosinţă. Este concluzia care se desprinde din compararea diferitelor
venituri anuale din 1575 şi 1578 ale hasurilor deţinute de sandjakbegii de Cenad,
Lipova şi Gyula cu venitul încasat, de pildă, de sandjakbegul de Szeged, anume de
432.608 akçe. În 1575 s-au obţinut 240.300 akçe în sandjakul Cenad, 311.423 akçe
în sandjakul Lipova, 330.000 akçe în sandjakul Gyula. Ulterior, în anul 1578,
aceste venituri s-au schimbat: 280.010 akçe în sandjakul Cenad, 305.193 akçe în
sandjakul Lipova şi 350.000 akçe în sandjakul Gyula233. Raportate la cuantumul
înregistrat de Evliya Çelebi la un secol distanţă, veniturile hâsurilor menţionate au
224 Gy. Káldy-Nagy, A Gyulai szandzsák ..., p. 396–397: Kovácsház din nahiya Arad, Királság
cu pusta Gádoros din nahiya Békés, Csorvás, Fábiánseböstyán, Szentetorna, Szénás, Ecser, Eperjes cu
două puste, Mezökétsopronya, Decse, Endrék, Szentandrás, Szenmiklós, Kondoros, Apádca,
Mezöbereny, Kaka, Székudvár Csatárfalu din nahiya Békés şi Miske (Mişca) din nahiya Zarand.
225 Vezi nota 205.
226 P. Fodor, Lippa és Radna városok, p. 321–322.
227 Ibidem, p. 325, 331–332.
228 Gy. Káldy-Nagy, A Gyulai szandzsák, p. 349.
229 Ibidem, p. 363–364.
230 Ibidem, p. 346.
231 G. Dávid, A magyarországi török archontológiai kutatások lehetösegei (Arad-Gyulai
szandzsák - bégek), în “Történelmi Szemle”, 1–2, 1994, p. 112.
232 Evliya Çelebi, op. cit., vol. I, p. 176, vol. V, p. 388, trad. cit., p. 328, 495.
233 Gy. Káldy-Nagy, A Csanádi szandzsák, p. 7.