Istoria Banatului Otoman

48 / 350

47
Nu numai dreptul de succesiune, ci şi înrudirea cu un demnitar otoman din
acest vilayet, au constituit temeiul de atribuire a timarelor şi ziametelor. Pe această
cale şi-au dobândit timarul, la 19 noiembrie 1560, nepotul lui Sadık Çelebi,
defterdarul vilayetului Timişoara 173 sau Hüseyin, ruda fostului beglerbeg Kasım
paşa, în urma ordinului emis la 22 decembrie 1568174. Au existat şi cazuri în care
nu se poate preciza temeiul atribuirii unui timar: succesiune legală sau înrudire cu
un funcţionar otoman, ca de pildă satul Cintei din nahiya Zarand a sandjakului
Gyula. La recensământul din 1579 acest sat a fost înregistrat ca timarul de 6950
akçe deţinut de fiului lui Mustafa aga175.
Totodată, dobândirea posesiunilor de pământ şi a mijloacelor de venit de către
funcţionarii şi oştenii otomani a fost urmată de stabilirea timarioţilor şi zaimilor în
cetăţile şi aşezările fortificate ale vilayetului Timişoara. Acesta a fost, de pildă, cazul
cetăţii şi oraşului Lipova, ocupat de trupele otomane la 30 iulie 1552, îndată după
retragerea garnizoanei comandate de Bernardo de Aldana. Se cuvine a fi remarcat
faptul că, în defterul de timare databil în anul 1554, au fost înregistraţi 162 de
oşteni176 , în timp ce în registrul de recensământ întocmit în acelaşi an de Halil beg a
fost înscris doar un timariot creştin, spahiul Radko Sinorenčić (Sinorencsity?)177,
locuitor al cartierului numit Tesvár, respectiv Töviskvar178 sau Citadela nouă din
Lipova. Încheiat la un interval de 13 ani după primul recensământ făcut de Halil beg,
recensământul din 1567 vădeşte o pondere mai mare a timarioţilor în ansamblul
locuitorilor otomani din Lipova. Din datele recensământului din 1567 rezultă
deopotrivă repartizarea lor inegală, din punct de vedere numeric, în diferitele cartiere
ale Lipovei. Au existat, de pildă, cartiere locuite de un singur timariot: mahalaua
Djamiei Sfinte179 sau de câte doi timarioţi: mahalaua Mesdjidului lui Ferhad
kethüda180 şi cea a Mesdjidului răposatului Kasım paşa181. Acest fapt nu exclude însă
o prezenţă mai numeroasă în mahalaua Mesdjidului lui Hüsrev aga: 8 timarioţi182 şi
16 posesori de timare în aşezarea numită Tesvár183.
173 Ibidem, cadrul 174, documentul nr. 1082 din 19 noiembrie 1560 (968 H 29 safer).
174 Ibidem, cadrul 178.
175 Gy. Káldy-Nagy, A Gyulai szandzsák ..., p. 354–355.
176 Kl. Hegyi, op. cit., vol. III, p. 1447–1448.
177 P. Fodor, Lippa és Radna városok a 16. századi török adóösszeirásokban în „Történelmi
Szemle”, 3–4, 1997, p. 319.
178 Pentru amplasarea Töviskvár, legată prin poduri peste şanţurile de apă de citadela veche
(Ovár) şi de oraşul fortificat (Belvárós), vezi planul cetăţii şi oraşului Lipova întocmit de S. Márki,
Aradvármegye és Arad Szabad Királyváros története, vol. II/2, Arad, 1895, p. 56 republicat de
A. Einsenkolb, Emlékezetességek Lippa-város es környékének multjából Lippa-Város története, Lipova,
1912, p. 244.
179 P. Fodor, op. cit., p. 323, menţionat spahiul Bayezid.
180 Ibidem. Este vorba de călăreţul Mustafa aga şi de Pervane Abdullah Gazi.
181 Ibidem. Sunt menţionaţi timarioţii din corpul cavaleriei: Ali şi Turgud.
182 Ibidem, p. 324. În cartierul Mesdjidului lui Hüsrev aga au fost prezenţi următorii timarioţi
din corpul de cavalerie: Davud hodja, Orudj, Timur aga, Tur Ali, Ali, Mehmed Bali, Südja aga şi
Firuz beg.
183 Ibidem. În aşezarea numită Tesvár, asimilată de recenzor oraşului Lipova, s-au aflat timarioţi
din corpul de cavalerie, după cum urmează: Şehsüvar, Mustafa Arnod (Arnavud), Hasan voivoda,
Mehmed, Mezid, Iskender, Mehmed, Yusuf, Mehmed, Seyidi, Hubiyar, Davud, Veli, Hasan aga, Tur
Ali şi Mehmed.