Istoria Banatului Otoman

51 / 350

50
şi posesiunile atribuite sandjakbegilor şi beglerbegilor . Dacă hâsurile deţinute de
sandjakbegi au valorat în general între 200.000 şi 600.000 de akçe, în schimb în
1575 venitul lor în vilayetul Timişoara a oscilat tot atunci între 240.300 şi 330.000
de akçe204. Fără îndoială că mărimea venitului anual a fost stabilită în raport cu
rangul şi autoritatea funcţionarului desemnat, ţinându-se seama de potenţialul fiscal
al posesiunii aferente. După numirea primului beglerbeg de Timişoara, Kasım
paşa, în august 1552, sultanul Süleyman Kanuni i-a rânduit, la 18 septembrie 1552
şi la cererea vizirului Ahmed paşa, un venit anual de 800.000 de akçe provenind de
la o serie de hâsuri205. În martie 1557, unul dintre hâsurile sale din sandjakul
Timişoara i-a asigurat un venit anual de 70.996 akçe206.
Instaurarea puterii absolute a suveranului otoman asupra teritoriilor cucerite
în Banat a impus transformarea proprietăţilor regale în hâsuri împărăteşti, în cadrul
schimbărilor fundamentale înregistrate de sistemul de deţinere a pământului. Cartea
de lege (kanunname ) promulgată în 1554 pentru sandjakul Timişoara menţionează
includerea în categoria hâsurilor împărăteşti a ghindăriilor, a muntelui Ciacova,
„precum şi munţii Bocşei207, ghindăria de pe câmpia zisă Jebel208, ca şi cele de pe
munţii Berin209 şi Cerin 210 şi din celelalte asemenea locuri însemnate” 211.
Au existat cazuri în care venitul incomplet al unui comandant militar otoman
l-a determinat pe sultan să transforme hâsul împărătesc în hâsul sandjakbegului.
Întocmai ca cetatea şi Munţii Bocşei, cetatea Moldova Veche a devenit hâs împără-
tesc îndată după cucerirea sa, dările tuturor acestor posesiuni fiind date în arendă 212.
Deoarece Iskender, sandjakbegul de Moldova, nu a dispus de venitul corespunzător
funcţiei şi obligaţiilor sale, sultanul Selim al II-lea i-a acordat, la 28 august 1568,
oraşul Moldova, ca hâs. Defterdarul de timare al vilayetului Timişoara, Muharrem
Çelebi, avea să-i elibereze actul de posesie (berat) numai după încasarea tuturor
dărilor de către arendaşii nemulţumiţi de ordinul sultanului213 .
În vilayetul Timişoara, hâsurile împărăteşti au înregistrat schimbări în structura
lor în a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Acestea au avut loc nu numai ca
urmare a transferurilor de posesie şi a recensămintelor de sandjak, ci şi datorită
litigiilor de hotar atât în interiorul sandjakurilor cât şi la frontiera cu principatul
autonom al Transilvaniei.
După încheierea recensământului din 1567 s-a constatat o creştere semnifi-
cativă a veniturilor fiscale, care a asigurat redistribuirea lor. În conformitate cu
204 Ibidem, p. 7.
205 G. Dávid, P. Fodor, Az ország ügye ..., doc. nr. 359, p. 655: „Imdi zikr olunan beğlerbeğilik
müşarünileyhe sekiz kere yüz bin ile inayet olunub”...
206 Mühimme Defterleri nr. 2, doc. nr. 2108, Colecţia Microfilme Turcia, rola 15, cadrul 92.
207 Este localitatea Bocşa din judeţul Caraş-Severin.
208 Între anii 1554–1579 ghindăria s-a aflat pe pusta de la Jebel la sud-est de Parţa, P. Engel,
A Temesvári és Moldova szandzsák törökkori települései, Szeged, 1996, p. 127.
209 În realitate, în 1554 la Berini a existat un sat, care a devenit târg în perioada 1569–1579,
ibidem, p. 29.
210 În 1554 şi în 1579 Cerin a fost un sat situat la sud-est de Timişoara.
211 A. Akgündüz, Osmanlı Kanunnameleri..., vol. 7/1, partea a 2-a, p. 133; V. Veliman, Documente...,
p. 421.
212 7. Numaralı Mühimme Defteri, partea a II-a, doc. nr. 1209, p. 10–11.
213 Ibidem, doc. nr. 1944, p. 371.