47 / 350
46
care a survenit decesul timariotului. Fiul său putea dobândi două
timare
în valoare
de 4.000 şi 3.000 akçe în cazul în care a murit în luptă titularul de
timar
cu un venit
între 10.000–20.000 de akçe
163
. În cazul morţii naturale a spahiului, fiii au avut
dreptul de a primi numai
timare
în valoare de 3.000 şi 2.000 akçe.
164
Spre deosebire de fiii de spahiu, descendenţii direcţi şi destoinici (
yarar
) ai
subaşiului căzut în luptă, deţinător al unui
ziamet
producând un venit între 20.000–
50.000 de akçe, au avut dreptul de a primi trei
timare
de 6.000, 5.000 şi 4.000 akçe.
Dacă titularul unui astfel de
ziamet
nu a murit însă pe câmpul de luptă, urmaşii săi
au putut deţine numai două timare, valorând 5.000 şi 4.000 de akçe.
165
Totodată, regulamentul (
kanunname
) promulgat mai târziu, în 1536, a extins
dreptul de succesiune la un
timar
de la descendenţii de gradul I (fii) la cei de gradul
al II-lea (nepoţi), care au putut dobândi un
timar
la moartea bunicului lor, chiar
dacă tatăl lor nu a deţinut o astfel de posesiune
166
. Nepoţii au fost asimilaţi prin
lege fiilor de spahiu, cu condiţia ca solicitanţii să ceară autorităţilor de la Istanbul
în scris eliberarea unui act (
berat
) în această privinţă în termen de 10 ani de la data
decesului tatălui lor. De altfel legiuitorul a redus acest termen la 7 ani pentru fiii de
spahiu în vârstă de 12 ani împliniţi la data decesului tatălui lor
167
. Această dispoziţie
legală dovedeşte intenţia sultanului de a pune capăt prejudiciilor pricinuite spahiilor
obişnuiţi
168
de către
sandjakbegi
şi
beglerbegi
.
Şi în
vilayetul
Timişoara, Ali, nepotul de fiu al lui Nasuh,
sandjakbeg
de
Kóppány (Kopan), mort în luptă (
şehid
) întocmai ca cei doi fii ai săi viteji (
yarar
),
a beneficiat la 18 septembrie 1556 (963 H. zi’lka’de 13) de extinderea dreptului de
succesiune la
timar
de la descendenţii de gradul I la cei de gradul al II-lea. La
cererea
beglerbegului
de Timişoara, Kasım paşa, Süleyman Kanuni a emis ordinul
de acordare a
ziametului
lui Nasuh, în valoare de 20.000 de akçe
169
, lui Ali, care a
îndeplinit slujba de însoţire a trupelor otomane pe lângă Ali paşa. În virtutea dreptului
de succesiune recunoscut, rudelor de gradul I li s-au acordat timare în
vilayetul
Timişoara şi la cererea fostului
beglerbeg
Kasım paşa unor fii de spahiu în
intervalul noiembrie-decembrie 1560
170
. Printre beneficiari s-a numărat şi Islam
171
,
posesorul unui
timar eşkindji
.
172
163
J.von Hammer,
Des osmanischen Reichs Staatsverfassung und Staatsverwaltung
, vol. I,
Viena, 1815, p. 353; M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru,
Sur la transmission du timar dans
l’Empire Ottoman
, Isis, Istanbul, 2006, p. 67.
164
Ibidem
.
165
Ibidem
, p. 66; J. Von Hammer,
op. cit
., p. 352–353.
166
I. Beldiceanu-Steinherr,
Loi sur la transmission du timar
(
1536
), în „Turcica”, 11, 1979,
p. 82, paragraful 8.
167
Ibidem
, paragraful 13.
168
M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru,
op. cit
., p. 70.
169
Mühimme Defterleri
nr. 2, doc. nr. 1419,
rola cit
., cadrul 72.
170
Mühimme Defterleri
nr. 4,
rola cit
., cadrele 174, 177.
171
Ibidem
, cadrul 177. Participanţii la războaiele sau la expediţiile otomane printre care s-au
aflat şi spahiii din corpurile de cavalerie au deţinut timare
eşkindji
, M. Sertoglu,
Resimli Osmanlı
Tarihi Ansiklopedisi
, Istanbul, 1958, p. 96.
172
Mühimme Defterleri
nr. 4,
rola cit
., cadrul 177.