42 / 350
41
supunerea notabililor creştini faţă de cuceritorii otomani, înrudirea cu un demnitar
local în viaţă sau trecut la cele veşnice.
În
vilayetul
Timişoara numai o parte mică din soldaţii garnizoanelor
încartiruite în fortificaţiile otomane a fost retribuită cu bani – peşin, trimişi de
Vistieria imperială. În schimb existenţa majorităţii oştenilor s-a întemeiat pe
încasarea venitului unor posesiuni colective de mărimea unui
timar
. Aceste
mijloace de plată au fost folosite în acelaşi timp ca o formulă de compromis
rezultată din evaluarea fiscală a datelor culese în cadrul primului recensământ
desfăşurat în
vilayetul
Timişoara. Aplicat pentru prima dată în 1546, pentru
retribuirea garnizoanei cetăţii Szeged, sistemul mixt de plată a oştenilor a fost
introdus în
vilayetul
Timişoara în 1552
111
. Fiind urmarea imediată a recensă-
mântului întocmit de Halil beg, acest sistem a rămas în vigoare până în 1570, când
a fost schimbat din temelii. De altfel fiecare mijloc de plată li s-a repartizat în mod
constant aceloraşi categorii de oşteni. Posesiuni colective de mărimea
timarului
au
fost deţinute de trupele de pedestraşi, apărători ai cetăţii (
müstahfiz
), tunari (
topçik
)
şi meşteşugari, în timp ce călăreţii şi
martolosii
au alcătuit întotdeauna categoria
lefegiilor. În condiţiile în care oştenii cetăţilor şi-au primit retribuţia din venitul
timarelor
, ei au reprezentat o categorie aparte, cea a timarioţilor cu soldă. Dată
fiind calitatea lor de posesori formali de
timare
, aceşti oşteni nu au mai figurat în
listele de solde, ci în condicile rezumative (
icmal
), în care au fost înscrise
posesiunile lor. Printre posesorii de drept de timare s-au aflat în primul rând ofiţerii
superiori din garnizoanele cetăţilor, mai ales agalele cavaleriei, majorităţii
timarioţilor cu soldă rezervându-i-se ultimul loc.
În 1554, un pluton de
müstahfiz
(apărători ai cetăţii) din Vârşeţ a dobândit un
timar colectiv, soldaţilor de rând revenindu-le o soldă anuală de 1700 akçe, iar
caporalului lor 1800 akçe
112
. Aceste categorii de solde au făcut parte din sistemul
de retribuire de care au beneficiat în 1554, în mod curent, grupurile de timarioţi cu
soldă încartiruiţi în câteva dintre forticaţiile
sandjakului
Timişoara:
– plutonierii,
müstahfizii
, tunarii, armurierii şi artificierii cetăţii Timişoara
113
;
– plutonierii,
müstahfizii
şi tunarii cetăţii Felnac
114
;
– plutonierii,
müstahfizii
şi tunarii cetăţii Făget
115
;
– plutonierii,
müstahfizii
şi tunarii din cetatea Bocşa
116
;
– unui plutonier,
müstahfizilor
şi unui tunar din cetatea Ciacova
117
.
Trebuie subliniat faptul că încadrarea în cele două categorii de solde a depins
de gradul militar şi funcţia ocupată de timarioţii din garnizoanele cetăţilor amintite.
Totodată, cuantumul acestor solde s-a apropiat în mare măsură de soldele
încasate anterior, în 1552, de
müstahfizii
, tunarii şi fierarii din cetăţile Becicherec
111
Kl. Hegyi,
op. cit
., p. 66.
112
Ibidem
, vol. III, p. 1371.
113
Ibidem
, p. 1352.
114
Ibidem
, p. 1377.
115
Ibidem
, p. 1381.
116
Ibidem
, p. 1386.
117
Ibidem
, p. 1391.