Istoria Banatului Otoman

44 / 350

43
Şiria138 şi Vărădia de Mureş 139. Odată cu distribuirea timarelor colective, recenzorii
au căutat să-i repartizeze fiecărui pluton de timarioţi cu soldă câte un grup propriu
de posesiuni, alcătuit din câteva sate şi pământuri arabile (mezr’a ), situate în
aceeaşi unitate administrativ-militară în care se afla cetatea lor de garnizoană. În
1579, oştenii din cetatea Gyula au stăpânit ca timarioţi cu soldă satul apropiat
Zerindul Mare, aducând un venit de 11.753 akçe140. Pe lângă acest timar, ei au mai
dobândit în acelaşi an satul Haraklan de la nord de Zărand din sandjakul Gyula, de
la care au perceput suma de 3.385 akçe141. În sandjakul Gyula, întemeiat în 1566,
timarioţii au încasat 2160 akçe în 1567 şi 4.500 akçe în 1579, reprezentând totalul
dărilor şi dijmelor datorate de satul Variaş şi de pustele sale: Felit de lângă Turnu şi
Szenttámas142, posesiuni aflate în nahiya Arad.
Acordarea unor posesiuni colective a fost şi o acţiune care a generat, în
anumite situaţii, conflicte şi abuzuri reclamate autorităţilor otomane de supuşii
nemusulmani, plătitori de dări şi impozite. Recensământul sandjakului Aladjahisar
(Kruševac) din vilayetul Timişoara, încredinţat în septembrie 1568 fostului kadiu
din Moldova Veche, Lütfullah, a reactualizat toate plângerile supuşilor împotriva
neajunsurilor pricinuite de deţinerea în comun a timarului de către 3–4 spahii. La
26 septembrie 1568, sultanul Selim al II-lea i-a cerut beglerbegului de Timişoara
atât eliberarea atestatelor de posesiune (yafte) a timarelor, tasarruf, potrivit
rezultatelor recensământului, obiceiului şi dispoziţiilor legii (âdet ü kânûn üzre)143,
cât şi trimiterea neîntârziată a oamenilor destoinici împreună cu condicile rezuma-
tive (idjmal) de distribuire a timarelor, la Aladjahisar, recenzorului Lütfullah144.
Înlăturarea neajunsurilor şi abuzurilor pricinuite de posesiunea colectivă a timarului
i-a revenit, prin ordinul din 1 octombrie 1568, tot lui Lütfullah, care avea să
înlocuiască vechea formă de posesiune cu câte un timar de-sine-stătător, repartizat
celor îndreptăţiţi de lege145.
Printre neajunsurile dezvăluite de recensământul efectuat în anii 1567–1568
s-au aflat nu numai posesiunea colectivă a unui timar de către mai mulţi spahii, ci
şi deţinerea mai multor posesiuni risipite în diferite unităţi administrativ-militare
ale vilayetului Timişoara. Fragmentarea şi risipirea timarului constituit din câteva
posesiuni a influenţat în mod negativ atât prezenţa cât şi participarea la timpul
cuvenit a spahiului la raidurile şi expediţiile otomane. Folosindu-se de rezultatele
recensământului făcut în 1568 de Muharrem Çelebi, defterdarul de timare, Selim
al II-lea a dispus suprimarea distribuirii posesiunilor condiţionate în mai multe
sandjakuri ale vilayetului Timişoara. La 26 februarie 1568 lui Muharrem Çelebi i
138 Căpitanul Hüseyin a avut un venit constant de 5000 akçe, ibidem, p. 1463.
139 Câştigul dobândit de căpitanii müstahfizilor a atins un cuantum anual de 3720 akçe între
1567 şi 1579, ibidem, p. 1465.
140 Gy. Káldy-Nagy, op. cit., p. 347–348.
141 Ibidem, p. 358.
142 Cătun situat între Arad şi Pecica, ibidem, p. 140.
143 7. Numaralı Mühimme ..., partea a III-a, Ankara, 1999, doc. nr. 2113, p. 70.
144 Ibidem, doc. nr. 2114, p. 71.
145 Ibidem, doc. nr. 2119, p. 78.