87 / 530
86
foarte probabil în acelaşi timp cu ocazia revenirii trupelor în Dacia sau, dimpotrivă,
a plecării lor în Orient (fapt mai puţin credibil). Acordarea epitetului de
Severiana
Alexandriana
se pare, că a putut avea loc în anii 234–235
403
.
În cele trei centre
Tibiscum, Praetorium
şi Ilişua au fost descoperite emisiuni
monetare ale oraşului Nicaea, datând din anii 232–233 din timpul campaniei din
Orient, ceea ce constituie un indiciu care sugerează faptul că unităţile militare din
aceste castre au participat la campanie. Monedele emise la Niceea erau monede
care au fost bătute pentru plata soldaţilor din corpul expediţionar din Orient.
În atare situaţie, pe bună dreptate am putea considera că epitetele imperiale
ale celor trei trupe auxiliare, mai sus menţionate, au fost acordate acelor unităţi
combatante sau unor detaşamente din rândul acestora, care au participat în Orient
la campania parthică a lui Severus Alexander. Nu se poate exclude posibilitatea
prezenţei şi a altor trupe auxiliare sau a vexillaţiilor lor pentru care nu deţinem nici
un fel de informaţii de natura epigrafică (de pildă, de la Drobeta, unde din castru
provin 18 monede emise de oraşul din Bithynia, Nicaea).
Desigur, aceasta este o ipoteză pentru care în acest moment nu deţinem alte
argumente. Dacă informaţia este corectă, atunci efectivul din Dacia trebuie să fi
avut în jur de 2000–2500 de soldaţi din auxilii şi, probabil, alături de vexillaţii
legionare (cele două cohorte aveau câte 1000 de soldaţi, iar ala 500 de călăreţi).
Asocierea monedelor de Nicaea (emise în timpul campaniei din Orient din
anii 232/233) constituie un punct de plecare – credem noi în identificarea prezenţei
acestui tip de monedă în Dacia. Reîntoarcerea trupelor participante de la asemenea
expediţii putea dura 6 luni până la 1 an, ceea ce ar conduce la precizarea circulaţiei
lor, un timp scurt după această dată şi, implicit, ar explica numărul poate redus de
exemplare existente în Dacia, faţă de alte provincii
404
. Împăratul Severus Alexander
va fi obligat să se îndrepte spre un nou front la
Mogontiacum
(Mainz), pentru a
lupta împotriva unor invadatori germanici. Din păcate, aici indecizia imperială în
purtarea războiului, va revolta soldaţii.
Moartea ultimului reprezentant la dinastiei Severilor va însemna începutul
unei etape grele în istoria Imperiului, cunoscută sub numele de
anarhia militară.
Instabilitatea politică internă dublată de cea externă vor determina nu numai
declinul economic al provinciilor romane, dar şi scăderea demografică creând o
nesiguranţă asupra individului în sine, al comunităţii în care trăieşte şi, pe plan
general, al fiecărei provincii în parte. Relaţiile anterioare interprovinciale nu pot
funcţiona şi, astfel, statul nu îşi mai poate asigura resursele de bază, atât în natură
cât şi în bani (sub formă de impozite, taxe etc.).
SUD-VESTUL DACIEI ÎN TIMPUL ANARHIEI MILITARE
Maximinius Thrax (235–238)
este împăratul care ajunge la putere după
uciderea lui Severus Alexander şi a mamei sale Iulia Mammaea în Germania, cu
403
Fitz 1983, passim.
404
Benea 2006 a, p. 698–699.