60
Aelius Aristides
într-unul din discursurile sale intitulat
Lauda Romei,
datat
în anul 144 menţionează
următoarele: ...
Războaiele... pricinuite de nebunia geţilor,
de soarta nefericită a libienilor sau de sminteala celor din jurul mării Roşii care
nu ştiu să se bucure de bunurile ce le stau la îndemână, aceste războaie trec cu
totul neluate în seamă, repede... şi la fel şi cele spuse despre ele
251
.
Historia Augusta,
Vita Pii
, 5, 4, relatează: „...
cele mai multe războaie le-a
dus prin generalii săi. Pe britani i-a învins prin generalul Lollius Urbicus ridicând,
după ce a respins pe barbari, un alt zid de pământ de-a lungul graniţei. Pe mauri i-
a silit să ceară pace. Pe germani, pe
daci
(sn)
şi pe multe alte neamuri, ca şi pe
iudeii răsculaţi, i-a respins prin guvernatori şi generali…
”
.
Evoluţia descoperirilor, mai ales a celor numismatice, sugerează două mari
etape în evoluţia conflictului dintre dacii liberi şi provinciile romane de la Dunărea
de Jos. Într-o prima etapă care a avut loc în anii 143–144, atacul dacilor liberi a
venit dinspre Moldova, el se pare că nu a afectat în mare măsură provincia Daciei,
ci a fost orientat mai ales spre teritoriul sud-dunărean al Moesiei Inferior.
Judecând după modul de amplasare al descoperirilor numismatice dispuse în
Moesia Inferior
, de-a lungul fluviului Dunărea şi mai ales pe căile de acces spre
interiorul provinciei, ar trebui să presupunem că într-acolo au fost îndreptate
principalele atacuri ale dacilor liberi şi ale aliaţilor lor pornite din nordul Moldovei.
Ele au continuat pe Dunăre cu corăbiile apropiindu-se de malul sudic al fluviului,
unde, unele zone erau vulnerabile şi nepăzite şi au oferit posibilitatea de a pătrunde
de-a lungul unor cursuri de apă, în interiorul provinciei. Momentul când a avut loc
acest atac al dacilor trebuie să fie apropiat în timp, de cel petrecut în Dacia, dar
ulterior acestuia, dovadă diploma militară din decembrie 145/146 acordată Moesiei
Inferior
252
.
Deplasarea barbarilor cu corăbiile pe Dunăre s-a realizat foarte uşor, cu
atât mai mult cu cât malul stâng al fluviului până la Drobeta nu era fortificat în
vreun fel, cu excepţia sectorului de la Porţile de Fier
. Acum a apărut necesitatea de
fortificare a castrelor de pe ambele maluri ale fluviului pentru întărirea controlului
asupra navigaţiei.
Ca urmare a acestui conflict armat, măsurile cu caracter militar au vizat în
primul rând întărirea provinciilor sud-dunărene, Dacia fiind considerată stabilă din
punct de vedere militar, ceea ce însă s-a dovedit a fi greşit. Aşa se face că în anii
145–155 au avut loc mai multe dislocări de trupe auxiliare din Dacia în Moesia
Superior.
Din provincia Dacia au fost transferate în Moesia Superior mai multe unităţi
auxiliare după anul 150 sau mai bine-zis în preajma anului 155. În diplomele militare
din anii 155/157
253
, apoi din anii 158/159, 159/160, 161, ele reapar ca făcând parte
din armata acestei provincii
254
. Datarea diplomelor militare ale Moesiei Superior în
251
Aelius Aristides,
Discursuri
, XXVI, 70.
252
Weiss, 1999, p. 279–286.
253
Petolescu 2002, p. 92, nota 10.
254
AnnÉp. 1998, 1617; Petolescu 2002, 92, nota 10; AnnÉp. 1999, 1315; CIL, XVI, 111;
RMD, 55.




