Istoria Banatului Antichitatea

62 / 530

61
anii ce urmează după anul 155, argumentează în chip evident momente legate de
aceleaşi evenimente. Retragerea celor 11 trupe auxiliare din Dacia în sudul Dunării
venea probabil după prima invazia barbară din anii 143–144, care va fi afectat
cele două provincii Moesia Inferior şi parţial Moesia Superior.
În acelaşi timp, au fost aduse în Dacia, efective de Maurii gentiles păzite de
vexillarii Africae et Mauretaniae Caesarensis pentru întărirea sistemului militar al
provinciei255. Ele apar amintite în armata Daciei Superior deja în anul 152, indiciu
al faptului că aducerea lor a fost urmarea înfrângerii revoltei barbare din nordul
Africii.
Pe baza descoperirilor arheologice, P. Petrović a propus o analiză asupra unor
posibile sedii ale unor unităţi ale flotei de pe teritoriul Moesiei Superior, în sectorul
Dunării cuprins între localităţile Singidunum şi Ratiaria 256, identificând urmele
unor amplasamente portuare militare în punctele: Porečka Reka, Brza Palanka,
Hajdučka Vodenica şi Kusjlak. Instalaţii portuare au fost descoperite arheologic pe
malul românesc al Dunării la Drobeta, Ostrovul Mare şi poate Gârla Mare257, la care
trebuie adăugate Dierna, Gornea şi probabil Pojejena. Ele demonstrează existenţa
unor amenajări speciale militare ale flotei pentru supravegherea navigaţiei pe Dunăre.
Prezenţa unor centre militare în care staţionau unităţi de flotă sau unităţi
terestre presupunea supravegherea şi paza traficului pe Dunăre, care trebuie să fi
avut un caracter „internaţional”, unde alături de corăbiile romane participau la
trafic în interes comercial şi corăbii barbare258, dar care, tot aşa de bine puteau
ataca pentru a jefui aşezările de pe ambele maluri, în lipsa unei apărări militare. Un
astfel de caz îl oferă, în timpul domniei lui Antoninus Pius, situaţia care a determinat
transferarea unor trupe auxiliare, la sud de Dunăre pentru a completa sistemul
defensiv al provinciei, dispuse în bună măsură în castrele de pe linia fluviului.
Între anii 155–157/158, spre sfârşitul domniei lui Antoninus Pius, izbucneşte
un nou război cu dacii liberi, care va afecta de data aceasta în mod direct doar
provincia Dacia.
Aceste evenimente militare au fost intuite de administraţia romană, judecând
după transferările de trupe efectuate dintr-o provincie în alta şi, mai ales, după
numeroasele refaceri cu caracter militar care au avut loc la castrele din zona vestică
a Daciei.
Direcţia de atac a dacilor liberi spre provincie a avut loc dinspre Moldova,
judecând după prezenţa unor depozite monetare în partea de est a provinciei259. Ele
au apărut la: Bereni260, Cristeşti261, Sălaşuri262, Sighişoara263, Vişea sugerând un
255 Eck, Pangerl 2008, p. 198–202.
256 Petrović, 1989–1990, p. 207–216.
257 Stîngă 1996, p. 75–82.
258 Dio Cassius, Istoria Romană, XXXXIX, 37, 6, atribuie bărcile monoxile folosite de pannoni
în timpul lui Octavianus ca ambarcaţiuni aparţinând populaţiei băştinaşe.
259 Chiţescu 1971, p. 403.
260 Suciu 2000, p. 26.
261 Chiţescu 1971, p. 403; Suciu 2000, p. 34.
262 Chiţescu 1971, p. 403; Suciu 2000, p. 52.
263 Suciu 2000, p. 53–54.