59 / 530
58
praetorius
, iar Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior de câte un
procurator Augusti
,
ca şi
praeses
, comandând trupele auxiliare de pe teritoriul lor. Banatul, după cum
menţionam mai sus, făcea parte din Dacia Superior. Fiecare provincie era condusă
separat.
Cert este că după pacificarea barbarilor daci şi sarmaţi în anul 119, domnia
lui Hadrian (117–138) a însemnat o perioadă de linişte şi de dezvoltare armonioasă
economică a tuturor celor trei provincii. În zona de sud-vest îşi fac apariţia primele
construcţii din piatră ridicate pe locul celor din lemn în aşezările vicane militare.
Ele erau dispuse de-a lungul mai multor trame stradale proprii, aşa cum au demonstrat
descoperirile de la
Tibiscum
,
Micia
şi mai nou de la
Praetorium
(Mehadia)
244
.
Edificiile cu caracter privat, casele de locuit se încadrează în categoria celor ridicate pe
parcele de teren cu dezvoltare în adâncimea lotului (
Streifenhaus
), tipice pentru
aşezările din teritoriul castrului de la Tibiscum şi Praetorium.
În mediul rural, în aceste aşezări civile de pe lângă castre sunt documentate
primele edificii cu caracter public, cum ar fi cele trei complexe de băi de la Micia,
alte două de la Tibiscum, realizate de către armată, dar folosite şi de către civili
245
.
Tot în această vreme este ridicat templul lui Apollo de la Mehadia (
Praetorium
)
246
.
Se conturează acum începuturile staţiunii thermale de la
Ad Mediam
(Băile
Herculane) cu mai multe complexe de băi, staţiune importantă judecând după
inscripţiile ridicate pentru apele termale calde, pentru Hercule, Diana şi Nimfele
protectoare
247
. Se remarcă mai ales monumentele ridicate de elemente provenind
din elita provincială. Staţiunea balneară de aici, prin importanţa şi valoarea apelor
sale depăşea, graniţele provinciei Dacia.
Primele ferme rurale descoperite la Iaz, Caransebeş-Măhala, Caransebeş-Triaj,
Criciova sunt formate din clădiri simple de locuit fără anexe deosebite, evidenţiate
arheologic. Probabil aici ar trebui adăugată şi o descoperire recentă de la Bucoşniţa.
Mediul rural nu a fost prea mult cercetat în sud-vestul Daciei. O singură
aşezare romană a fost identificată la aproximativ 550 metri nord de castrul roman
de la Tibiscum, la Zăgujeni, în punctul Balastieră. Prin săpături arheologice au fost
descoperite mai multe clădiri şi anexe din lemn, dispuse de-a lungul unui drum
248
.
O densitate mai mare a aşezărilor rurale se constată înspre sfârşitul secolului al
II-lea p. Chr., cel puţin aşa dovedesc cercetările arheologice de până acum.
Cum în această vreme Dacia nu dispunea decât de trei oraşe:
Colonia Ulpia
Traiana Sarmizegetus
a
şi municipiile
Drobet
a
şi
Napoca
, sud-vestul provinciei a
fost integrat capitalei Daciei din Ţara Haţegului. Aşa se explică prezenţa unor
magistraţi ai Capitalei, veterani stabiliţi la Mehadia sau augustali locuind la Tibiscum.
Întinderea mare a teritoriului urban al Coloniei Ulpia Traiana până aproape de
Dunăre s-a menţinut în această formă până spre sfârşitul secolului II, în preajma
244
Benea, Lalescu, Regep, 2006, p. 81–96.
245
Benea, Regep-Vlascici 2005, p. 235–245.
246
Benea 2008, passim.
247
Benea, Lalescu 1997–1998, p. 269–306.
248
Cercetări efectuate în anii 1998–2000, încă inedite.