Istoria Banatului Antichitatea

55 / 530

54
Dificultăţile mari create de aceste atacuri care se concentrează mai ales pe
aliniamentul de vest al Daciei şi în zona Munteniei au reprezentat zonele de atac
asupra provinciei. C.C. Petolescu contestă chiar existenţa unui pericol venind dinspre
Muntenia212. Însă, distrugerile de castre constatate în Muntenia care au avut loc în
iarna anului 117/118 contrazic această supoziţie (vezi Drajna de Sus)213.
Trimiterea în Dacia a lui Q. Marcius Turbo pentru pacificarea provinciei de
către noul împărat Hadrian a avut ca urmare restabilirea situaţiei la frontierele
provinciei. Chiar venirea lui Hadrian la Dunăre şi încheierea păcii cu roxolanii a
echilibrat situaţia în această zonă (acordarea cetăţeniei romane pentru un ostatic
sarmat din familia regală, numit Rasparaganus şi alte facilităţi pecuniare au influenţat
în acest sens)214.
Dificultăţile militare constatate în sectorul vestic al Daciei romane s-au datorat în
parte iazigilor, dar şi dacilor liberi masaţi în apropierea limes-ului. Aşa se explică şi
aducerea în Dacia a unui masiv corp expediţionar format din palmyreni sagittari,
care după aceste evenimente primesc cetăţenia romană ante emerita stipendia în
anul 120, ei făcând parte dintr-o categorie de trupe inferioare, pentru care nu se
acorda aşa ceva215.
Evenimentele din anii 117–118, au determinat între altele, autorităţile romane
să incendieze partea superioară a podului roman de la Drobeta refăcut după aceste
evenimente. Aceasta explică numirea unui curator pontis în persoana lui
M. Papirius … menţionată mai sus 216 pentru restabilirea ordinii în provincie.
Situaţia creată a impus o reorganizare administrativă a provinciei Dacia care
a fost împărţită în alte trei. Astfel, se formează în nord, Dacia Porolissensis, în
centru cuprinzând interiorul arcului carpatic, Banatul şi vestul Olteniei până la Jiu –
a fost organizată în Dacia Superior, iar teritoriul cuprins între Jiu şi Olt a fost
integrat Daciei Inferior217.
Dacia Superior apare amintită prima dată, în diploma militară din 12 noiembrie
119218 şi în alte trei diplome fragmentare de la Porolissum, Căşeiu şi Româneşti
din iunie 120219. Dacia Inferior este amintită de abia, în anul 122220, iar Dacia
Porolissensis în anul 123221. Teritoriile adiacente din Muntenia, sudul Moldovei au
fost abandonate încercându-se menţinerea provinciei în anumite limite mai riguros
stabilite. Linia defensivă în sud-est a fost stabilită pe Olt şi s-a menţinut neschimbată
graniţa în zona de est, nord şi vest în mare parte.
212 Petolescu 1993, p. 159–162; Oprean 1998, p. 62.
213 Strobel 1994–1995, p. 905–967.
214 Opreanu 1998, p. 63.
215 Benea 1994, p. 45–63.
216 Benea 2015, p. 93–104.
217 Petolescu 2002, p. 27–28.
218 Eck, Mac Donald, Pangerl 2001, p. 27–48 = ILD, 14.
219 IDR, I, 4, 5, 6.
220 ILD, 17, 18 cu bibliografia aferentă.
221 IDR, I, 7; ILD, 20 cu bibliografia aferentă.