Background Image
Previous Page  50 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 50 / 530 Next Page
Page Background

49

respectiv în timpul şi după evenimentele din anii 117/118 conduc la susţinerea

ipotezei că ele reprezintă măsuri militare de apărare a sud-vestului Daciei şi mai

ales ale apărării podului de la Drobeta – Pontes.

Ca atare, textul inscripţiei ne sugerează existenţa unui control roman care se

întindea până la malul Tisei. Acest lucru presupune că în vremea lui Traian întregul

teritoriu de sud-vest al Daciei până la Tisa fusese ocupat de către armata romană,

sub ce formă nu apare încă destul de clar

185

. Cât de mult se extindea acest lucru

înspre nord de-a lungul râului Tisa acest lucru nu poate fi încă precizat după cum

aminteam mai sus. Judecând după indiciile arheologice şi numismatice prezente în

zona Crişanei puse în legătură cu epoca lui Traian, această posibilitate trebuie avută

în vedere

186

.

Teritoriul mlăştinos din faţa râului Tisa făcea în bună măsură impenetrabil

acest teritoriu, fiind o barieră naturală în faţa unor posibile atacuri barbare, care ar

fi încercat să treacă râul Tisa înspre est, spre provincie, chiar dacă unităţile militare

romane s-au stabilit pe linia vestică de comunicaţie

Lederata – Tibiscum

şi, doar un

presupus castru a fost amplasat în faţa acestei linii defensive şi anume cel de la Vârşeţ.

În felul acesta teritoriul efectiv pe care erau amplasate unităţi militare romane

era în zona colinară şi de munte în care erau construite cele două linii de

fortificaţie. La acestea se adaugă şi fortificaţiile ridicate pe linia Dunării şi a râului

Mureş, care închideau spre nord teritoriul Banatului.

În primii ani după cucerire romană nu au fost prea multe evenimente majore

politice sau militare în acest sector, în afara ridicării principalelor fortificaţii

romane construite din pământ. Au fost construite căile de comunicaţie de-a lungul

malului stâng al Dunării, respectiv drumurile imperiale şi cu caracter militar

Dierna

– Tibiscum

şi

Lederata – Tibiscum

asociate cu mai multe drumuri secundare de

legătură.

Şi totuşi, o inscripţie descoperită la Vârşeţ dedicată lui

Mars [Ultor]

, pentru

sănătatea împăratului Traian, de către Cohors II Hispanorum

187

sugerează un act

votiv ca urmare a unui eveniment militar important, care ar putea fi reprezentat de

incidentul din anii 107–108, pe când Hadrian era guvernator al provinciei Pannonia

Inferior

188

. Un atac barbar a avut loc asupra Pannoniei Inferior care, se pare, a ajuns

şi în faţa sudului extrem al Daciei romane.

Nu deţinem prea multe informaţii despre istoria politică a sud-vestului Daciei

în primii ani de după cucerire. A fost o perioadă intensă de organizare a princi-

palelor forme administrative bazate în primul rând pe armată. În cazul Banatului,

legiunea a IIII-a Flavia Felix a avut un rol important. Ştampilele ei în mediul civil

185

Părerile specialistilor diferă conturându-se două sau chiar trei ipoteze în acest sens. Prima

susţinută de A. Radnoti, prof. D. Protase afirmau că din provincia Dacia făcea parte doar teritoriul

cuprins până la linia de fortificaţii Lederata – Tibiscum, de unde o alta ipoteza susţine chiar

abandonarea acestei linii defensive până la culoarul Timiş-Cerna, ipoteză avansată mai nou de

E. Nemeth. O a treia ipoteză a fost argumentată de către N. Gudea în mai multe lucrări, ipoteză care a

constituit o opinie generală acceptată până recent.

186

Oprean 1998, p. 47–50.

187

IDR, III/1, 106.

188

Balla 1969, p. 111–113.