49
respectiv în timpul şi după evenimentele din anii 117/118 conduc la susţinerea
ipotezei că ele reprezintă măsuri militare de apărare a sud-vestului Daciei şi mai
ales ale apărării podului de la Drobeta – Pontes.
Ca atare, textul inscripţiei ne sugerează existenţa unui control roman care se
întindea până la malul Tisei. Acest lucru presupune că în vremea lui Traian întregul
teritoriu de sud-vest al Daciei până la Tisa fusese ocupat de către armata romană,
sub ce formă nu apare încă destul de clar
185
. Cât de mult se extindea acest lucru
înspre nord de-a lungul râului Tisa acest lucru nu poate fi încă precizat după cum
aminteam mai sus. Judecând după indiciile arheologice şi numismatice prezente în
zona Crişanei puse în legătură cu epoca lui Traian, această posibilitate trebuie avută
în vedere
186
.
Teritoriul mlăştinos din faţa râului Tisa făcea în bună măsură impenetrabil
acest teritoriu, fiind o barieră naturală în faţa unor posibile atacuri barbare, care ar
fi încercat să treacă râul Tisa înspre est, spre provincie, chiar dacă unităţile militare
romane s-au stabilit pe linia vestică de comunicaţie
Lederata – Tibiscum
şi, doar un
presupus castru a fost amplasat în faţa acestei linii defensive şi anume cel de la Vârşeţ.
În felul acesta teritoriul efectiv pe care erau amplasate unităţi militare romane
era în zona colinară şi de munte în care erau construite cele două linii de
fortificaţie. La acestea se adaugă şi fortificaţiile ridicate pe linia Dunării şi a râului
Mureş, care închideau spre nord teritoriul Banatului.
În primii ani după cucerire romană nu au fost prea multe evenimente majore
politice sau militare în acest sector, în afara ridicării principalelor fortificaţii
romane construite din pământ. Au fost construite căile de comunicaţie de-a lungul
malului stâng al Dunării, respectiv drumurile imperiale şi cu caracter militar
Dierna
– Tibiscum
şi
Lederata – Tibiscum
asociate cu mai multe drumuri secundare de
legătură.
Şi totuşi, o inscripţie descoperită la Vârşeţ dedicată lui
Mars [Ultor]
, pentru
sănătatea împăratului Traian, de către Cohors II Hispanorum
187
sugerează un act
votiv ca urmare a unui eveniment militar important, care ar putea fi reprezentat de
incidentul din anii 107–108, pe când Hadrian era guvernator al provinciei Pannonia
Inferior
188
. Un atac barbar a avut loc asupra Pannoniei Inferior care, se pare, a ajuns
şi în faţa sudului extrem al Daciei romane.
Nu deţinem prea multe informaţii despre istoria politică a sud-vestului Daciei
în primii ani de după cucerire. A fost o perioadă intensă de organizare a princi-
palelor forme administrative bazate în primul rând pe armată. În cazul Banatului,
legiunea a IIII-a Flavia Felix a avut un rol important. Ştampilele ei în mediul civil
185
Părerile specialistilor diferă conturându-se două sau chiar trei ipoteze în acest sens. Prima
susţinută de A. Radnoti, prof. D. Protase afirmau că din provincia Dacia făcea parte doar teritoriul
cuprins până la linia de fortificaţii Lederata – Tibiscum, de unde o alta ipoteza susţine chiar
abandonarea acestei linii defensive până la culoarul Timiş-Cerna, ipoteză avansată mai nou de
E. Nemeth. O a treia ipoteză a fost argumentată de către N. Gudea în mai multe lucrări, ipoteză care a
constituit o opinie generală acceptată până recent.
186
Oprean 1998, p. 47–50.
187
IDR, III/1, 106.
188
Balla 1969, p. 111–113.




