Istoria Banatului Antichitatea

51 / 530

50
sunt indicii ale implicării legiunii în protejarea unor zone de importanţă economică
(de pildă, cele miniere, de la Bocşa, punctul Cracu cu Aur etc.), dar şi în zone
rurale, cum ar fi: Aradul Nou, Pătaş, Eftimie Murgu. Nu apare prea clar deocamdată ce
anume a fost construit în punctele respective (Pătaş, Eftimie Murgu sau chiar Băile
Herculane), probabil staţii de drum care supravegheau traficul rutier, dar şi posibile
aşezări rurale aflate într-o zonă foarte împădurită şi greu accesibilă.
În anul 110, toate tipurile de monede romane din bronz emise de Senat
(sestertius, dupondius şi as) reprezentau personificarea provinciei Dacia cu legenda
DACIA AUGUST(i) PROVINCIA189. Era un indiciu că provincia a fost pacificată
şi inclusă în Imperiu.
La conducerea provinciei Dacia în tot acest răstimp au fost mai mulţi legati
Augusti pro praetore. Primul care a îndeplinit această funcţie în teritoriul cucerit de
către romani a fost Longinus, care a fost comandantul trupelor romane între anii
102–105, prins mai apoi de Decebal (cum relatează Dio Cassius), chiar în debutul
celui de-al doilea război cu dacii. El s-a sinucis pentru a nu ajunge „obiect” de
şantaj pentru împăratul Traian căruia i se ceruse retragerea romanilor până la Istru,
în schimbul predării generalului190. În anii 106–108, la conducerea noii provinciei
Dacia a fost legatul Iulius Sabinus, urmat între anii 108–112 de Decimus Terentius
Scaurianus191. O diplomă militară recentă din anul 114, aminteşte numele unui nou
legat în persoana lui Q. Baebius Macer. Prezenţa sa în Dacia se datează cel mai
probabil între anii 112–115192. Consularul C. Avidius Nigrinus atestat prin inscripţii a
urmat în anii 115–117193, pentru ca, începând din vara anului 117, la conducerea
Daciei să fie trimis I. Quadratus Bassus, care s-a prăpădit la scurt timp, după preluarea
funcţiei194.
Despre perioada de început a provinciei Dacia şi implicit a sectorului sud-
vestic al acesteia care cuprinde Banatul antic există deocamdată cum spuneam,
puţine date epigrafice care să ateste anumite aşezări şi complexe de tipul fermelor
rurale formate imediat în primii ani de existenţă ai provinciei.
Prezenţa ştampilelor legiunii a VII-a Claudia (de tipul LEG VII C.P.F)195 la
Banatska Palanka, Vrsac în sudul Banatului demonstrează existenţa unor unităţi
militare ale provinciei vecine Moesia Superior, care staţionau la nord de Dunăre,
încă în vremea împăraţilor Traian – Hadrian. Ele ar putea fi puse în legătură cu
perioada de pregătire a războaielor cu dacii din timpul împăratului Traian şi în perioada
imediat următoare, evenimente la care legiunea a participat cu efective importante 196.
189 Petolescu 2002, p. 25.
190 Dio Cassius, LXVIII, 12, 2.
191 IDR, III/2, 1; Diaconescu 2006–2007, p. 95–101.
192 Petolescu 2005, p. 25–27.
193 IDR, III/2, 205.
194 IDRE, II, 381.
195 Maniera de ştampilare a numelor legiunii în această formă este folosită până în timpul lui
Hadrian după care se trece la abrevierea simplă LEG VII CL (Benea 1983, passim cu bibliografia
problemei).196 Vezi Benea 2008, p. 49–60.