49 / 530
48
temporar şi excepţional. Ea a fost instituită în urma unei situaţii neobişnuite în
partea de vest a provinciei Dacia, care în opinia mea poate fi atribuită eveni-
mentelor din anii 117/118 din provincie.
Curator pontis Augusti in Moesia
a fost următoarea funcţie deţinută de către
M. Papirius […], după îndeplinirea celei de
prafectus ripae.
De data aceasta, funcţia
curator
are un caracter aparte. Calitatea de
curatores
este cunoscută în mediul
militar mai ales pentru conducerea pe un timp limitat a unor trupe auxiliare (
cohortes
,
alae, turmae
). De regulă, sunt atribuite unor ofiţeri în rang de centurioni, în cazuri
excepţionale
180
. Se consideră că aceste funcţii intră în vigoare cam din timpul
împăratului Hadrian
181
.
În cazul inscripţiei de la Ulpia Traiana, funcţia de curator
se referă la administrarea unui pod imperial din Moesia, ceea ce sugerează în chip
evident o funcţie extraordinară în care lipsa menţiunii unei unităţi militare ar
conduce la ipoteza preliminară a atribuirii unui caracter civil al acesteia şi
nu
unul militar.
Cum singurul pod imperial cunoscut peste Dunăre în secolul II, în acest
sector al fluviului era cel construit în vremea lui Traian, podul de la
Pontes
-
Drobeta
,
identificarea nu ridică probleme de atribuire
182
. Faptul că se menţionează localizarea
podului în Moesia apare firească, întrucât lapicidul care a scris inscripţia folosea
termenul consacrat pentru această construcţie. În momentul construirii podului,
între Moesia Superior şi malul de nord al fluviului, care nu era pe deplin sub
stăpânirea romană cu denumirea de provincia Dacia, singura provincia cunoscută
era Moesia, la data construirii podului între anii 102–105. Nu există informaţii
epigrafice despre vreun alt pod imperial construit pe teritoriul Moesiei Superior în
cursul secolelor II–III.
Funcţia de
curator pontis Augusti
in Moesia
ar putea apare, în cazul podului
de la Pontes-Drobeta şi ca o
funcţie civilă
atribuită unui cavaler
183
. Cele două
funcţii deţinute de către
M. Papirius […]
sunt ambele legate de navigaţia pe Dunăre. Şi
prin aceasta cele două funcţii ar fi putut fi chiar concomitente în timp sau
succesive
184
cu diferenţa că ultima, cea de
curator
poate fi apreciată şi ca o funcţie
civilă. Funcţia de
curator
pontis
sugerează şi un alt aspect important în opinia mea
şi anume, pe acela că administrarea podului peste Dunăre a fost privită întotdeauna
ca un lucru care aparţinea în mod curent Moesiei Superior, ceea ce este corect. Şi
aceasta era probabil strâns legată de cea a canalului de navigaţie roman de Sip, ca
un sistem complex unitar prezent pe teritoriul provinciei sud-dunărene. Aceste
două funcţii pe care le atribuim cronologic primilor ani de domnie ai lui Hadrian,
180
Kornemann 1901, sv.
Curatores
, col 1799–1801.
181
Kornemann 1901, sv.
Curatores
, col 1799–1800.
182
În privinţa toponimului antic al localităţii aflată la capătul de sud al podului părerile
specialiştilor sunt diferite. O ştampilă
TRA(n)DRUB(eta)
(AE, 1998,1115g,
apud
Petolescu 2005, p. 123)
este totuşi de data târzie, de la începutul secolului IV, pe când
Pontes
este amintit în epoca romană-
bizantină la Procopius,
De Aedificiis
, IV, 6, 15–16. Modul de construire a podului antic sugerează mai
plauzibil cel de al doilea toponim, întrucât în faţa malului de sud existau un braţ al fluviului care a
permis deversarea parţială a apelor fluviului în vederea construirii pilonilor din piatră ai podului.
183
Kornemann 1901, sv.
Curatores
, col. 1802–1810.
184
Aceasta ipoteză pe care o credem viabilă mi-a fost sugerată de C.C. Petolescu.