Istoria Banatului Antichitatea

315 / 530

314
Analogiile cele mai apropiate provin de la castrele Diana1650, Ravna1651, Boljetin1652
de pe malul de sud al Dunării, iar în imediata apropiere este cazul castrului de la
Drobeta (fig. 67).
În interiorul castrului, lucrările de reamenajare s-au realizat, prin aplicarea
peste stratul de nisip şi piatră aluvionară a unui strat dens, de cca. 0,50 m de lut
bătut pe care au fost amplasate noile construcţii. Locuinţele se pare că au fost
săpate în aggerul vechiului castru, judecând după descoperirea în apropierea zidului de
incintă de pe latura de vest, care se datează pe baza unei monede constantiniene1653.
În schimb, o serie de ateliere meşteşugăreşti apar concentrate în zona centrală a
fortificaţiei, construite după amenajări similare (două cuptoare de olărie, un bazin
pentru frământarea lutului, o mică vatră de topire a bronzului). În schimb, o fierărie
a apărut în turnul de nord-vest al castrului şi un altul încă inedit a apărut în anul
2010, în apropierea porţii de nord a castrului cu urme de lemn cenuşă şi, un creuzet
fragmentar. Cărămizile cu ştampila legiunilor a-a Macedonica şi a XIII-a Gemina,
deşi tipologic aparţin unor tipuri destul de timpurii se pare, că au fost folosite
îndeosebi în această perioadă1654
Datare. Judecând după monedele descoperite până acum, amenajările aparţin
epocii constantiniene. La aceasta se adaugă şi inscripţia vexillatio Daciarum care
pare să fie ulterioară retragerii aureliene1655.
În 2009, la poarta de nord a castrului de la Mehadia a apărut o fibulă de bronz
aproape intactă de un tip aparte. Piesa executată din bronz prin turnare era masivă,
cu tija de fixare a capului piesei executată din fier mascată de un tub din bronz,
acul fibulei era rupt. Aici, se constată o reparare făcută cu un ac din fier de la care
se păstrează doar inelul de fixare. Fibula intră în categoria pieselor dotate cu balama.
Piesa prezintă un arc curbat prelung terminat cu o placă trapezoidală fixată pe
marginea exterioară a tubulaturii în care a fost introdusă tija de fier pentru fixarea
acului fibulei. În secţiune, arcul are un profil rectangular. La fiecare din capăt este
fixat câte un buton. Port-agrafa este lată terminată cu un buton faţetat poliedric, dar
acum uzat. Decorul este realizat din motive geometrice incizate.
Piesa aparţine unui tip aparte de fibulă denumit Hrušica descoperit mai ales
în nordul Italiei, în sudul Austriei şi în Slovenia de astăzi. Descoperirile sunt cunoscute
atât în castre, cât şi în inventarul unor morminte, datarea acestei categorii de fibule
este atribuită epocii romane târzii, ea fiind cuprinsă între sfârşitul secolului III şi
sfârşitul secolului V p. Chr1656.
Fibula de tip Hrušica de la Mehadia este singurul exemplar de acest fel
descoperit până acum în spaţiul românesc. Ea demonstrează utilizarea fortificaţiei
în cursul secolului IV până spre secolul următor, alături de fibula cu capete de
1650 Mirković 1996, p. 39–40.
1651 Kondić 1984, p. 232–251.
1652 Zotović 1984, p. 211–225,
1653 Benea et al . 2002, p. 193–194.
1654 Macrea, Gudea, Moţu 1990, passim.
1655 Benea 2007 d, p. 339–350; Madgearu 2011, p. 50.
1656 Benea, Dinulescu, Bunoiu 2010, p. 277–286.