282 / 530
281
din lemn, cu pereţi din chirpici şi acoperiş din ţigle romane. În etapa a IV-a,
planimetria edificiului cu zid din piatră a putut fi reconstituită parţial. Construcţia
(notată III) din
vicus
-ul militar vizibilă pe teren astăzi a fost realizată în tehnica
opus incertum
şi reprezintă etapa a V-a de refacere (D: 16 × 15,60 m). Edificiul de
cult era orientat vest–est. Clădirea în aceasta etapă de locuire era formată din trei
încăperi dispuse pe latura de vest (D: C1: 4,80 × 5,40 m; C2. 2,20 × 2,00 m; C.3.:
6,60 × 6,00 m.) având în faţă o încăpere de mari dimensiuni sub forma unui
atrium
de 14,20 × 7,20 (6,50) m. Intrarea în clădire se făcea printr-un pridvor (lat de 1,60 m)
pavat cu cărămidă fixată în mortar, delimitat de un şir de blocuri folosite ca
postamente de coloană.
Acest edificiu orientat vest–est după cum menţionam, amplasat chiar lângă
strada principală de acces în
vicus
a fost interpretat ca fiind un lăcaş de cult roman.
Argumentaţia în acest sens, a lui M. Moga a fost susţinută de descoperirea în
încăperea centrală de pe latura de vest a unei colonete votive, alături de capul unei
statui de marmoră înfăţişând pe Jupiter
1502
. Ulterior, R. Florescu a avansat ipoteza,
pe baza celor două monumente: – inscripţia şi statuia – că destinaţia clădirii a fost
aceea de templu
1503
. Ipoteza avansată a fost cu timpul acceptată de literatura de
specialitate. Un argument în favoarea acestei atribuiri îl reprezintă faptul că edificiul
era situat în punctul cel mai înalt situat pe malul stâng al râului Timiş, la cota
184,766
1504
. Este ştiut faptul că templele
Triadei Capitoline
trebuie amplasate în
locurile cele mai înalte pentru a fi vizibile în spaţiul din jur. Existenţa celor trei
cellae
orientate spre est face credibilă ideea unui templu în mijlocul
vicus
-ului
militar. El nu este diferenţiat în arealul construit întrucât probabil, modul de organizare
iniţială nu a prevăzut pentru acesta decât tot un lot parcelat dispus în punctul cel
mai înalt al aşezării, fără a prevedea şi alte elemente distinctive asemenea mediului
civil urban (lipsa forului, de pildă).
Datarea
clădirii III din faza a V-a este asigurată prin monede de la mijlocul
secolului II, în epoca de sfârşit a domniei lui Antoninus Pius, întrucât pridvorul
clădirii se extinde peste drumul de acces în
vicus
-ul de la Tibiscum (DII/1) când
este construit deja noul drum de acces (D II/2), păstrat până la sfârşitul
antichităţii
1505
.
În al doilea rând, partea superioară a textului inscripţiei de pe coloneta votivă
este spart chiar în punctul de începere al invocaţiei: …/
Ae/l(ius)/Vic-/torinus/
dec(urio) quaes-/tor(icius) Col(oniae) /Apul(ensis) /Pro salute /sua et suo-/rum ex
voto l(ibens) p(osuit) m(erito)
1506
. Astfel, încât textul putea fi dedicat atât lui
Jupiter, cât şi lui Jupiter Dolichenus, cum presupun editorii IDR, III, 1. Credem că
era posibil ca monumentul să fi fost dedicat lui IOMD. Datarea monumentului, în
1502
IDR, III, 1, 140; Benea, Bona 1994, p. 69.
1503
Florescu 1980, p. 203–204.
1504
Ridicare topografică şi măsurători efectuate de A. Cîntar.
1505
Benea. Cîntar 2015, sub tipar.
1506
IDR, III, 1, 140.